Răspunsuri duhovniceşti: Lui Hristos nu-I place să ne prezentăm singuri în faţa Lui

Dacă cineva a răposat nespovedit şi cu păcate grele sau mai uşoare, prin Sfânta Liturghie poate fi izbăvit de osânda iadului?

Dacă a răposat nespovedit din dispreţ faţă de Hristos, nu se va putea mântui nici prin pomenirea lui de către alţii la Sfânta Liturghie. Dar dacă a răposat nespovedit şi neîmpărtăşit datorită vreunei împrejurări care nu i-a putut da posibilitatea să se spovedească şi să se împărtăşească, sau din neştiinţa despre importanţa acestora, care poate fi din vina celor care i-au fost aproape, cei rămaşi e bine să apeleze la mila lui Dumnezeu pentru el. Dar cine poate şti sigur că poate şi la baza nespovedirii şi neîmpărtăşirii unora, din dispreţ, nu s-a aflat şi vreo vină a celor din jur sau chiar a celor ce vor să ceară lui Dumnezeu, după aceea, mântuirea lor. Noi trebuie să batem la poarta lui Dumnezeu cu rugăciunea noastră pentru toţi, chiar dacă ea nu se va deschide pentru vreunul, în faţa acestor rugăciuni, din pricina vreunui dispreţ hotărât, care se datoreşte numai aceluia.

Noi cerem preotului să scoată miride din prescură pentru cei vii şi pentru cei adormiţi, la Proscomidie, lângă partea care reprezintă pe Hristos cel răstignit, şi se va preface în trupul Lui, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatălui pentru oameni să se reverse asupra noastră şi a lor sau ca jertfa Lui să atragă dragostea Tatălui asupra noastră şi asupra lor. E bine ca să se scoată părticele pentru noi şi pentru cei adormiţi, pentru ca Dumnezeu să vadă căinţa noastră stăruitoare şi dragostea noastră neobosită pentru ei. Pomenirea lor de către preot îndreptată spre Hristos Îl face şi pe Hristos să-i pomenească în faţa Tatălui. Lui Hristos nu-I place să mă prezint singur în faţa Lui sau cerând mântuirea numai pentru mine, cum nu se prezintă El cu jertfa Lui numai pentru fericirea Sa, ca om. Sf. Varsanufie spune că dacă te prezinţi singur lui Dumnezeu, te întreabă: „De ce n-ai adus şi pe alţii cu tine?“.

Unii credincioşi însoţesc pomelnicele cu numele celor care voiesc să fie pomeniţi de preot şi cu câte o lumânare aprinsă. Ei îşi aduc darul lor de pâine lui Hristos, reprezentând viaţa sau jertfa lor, pentru ca Hristos să li-l întoarcă prefăcut în darul trupului Său, adus ca jertfă pentru ei. Relaţia omului cu Dumnezeu e un continuu schimb de daruri. (protos. Ioanichie BĂlan, Convorbiri duhovniceşti - dialog cu pr. prof. Dumitru Stăniloae)