Răspunsuri duhovniceşti: Pilda vieţii călugărului vorbeşte mai puternic inimilor nepăsătoare

Cum pot contribui călugării la mântuirea, povăţuirea şi catehizarea mirenilor?

Întâi printr-o comportare cuviincioasă, nesmintitoare, iubitoare şi cu râvnă în toate, în biserică şi în afara ei; o râvnă fără alt interes decât mântuirea. Apoi, în contact direct cu mirenii, prin liniştea, bucuria mare şi aşezarea lor, că, prin harul lui Dumnezeu, au plecat cu totul la sfatul Evangheliei, la slujire şi sârguinţă neîncetată pentru Hristos.

Apoi, să le vorbească smerit despre iad şi despre rai cu toată convingerea şi să-i sfătuiască, fără să-i judece, că viaţa aceasta este prea scumpă pentru a o petrece numai în deşertăciuni, că ei pot trăi în lume ca nişte creştini, căci au destule îngăduinţe pentru neputinţele lor, dar să nu-şi înstrăineze sufletele de la Hristos. În foarte multe cazuri tot pilda vieţii călugărului vorbeşte mai puternic inimilor nepăsătoare sau chiar împietrite ale mirenilor. Sfântul Vasile spune: „Să nu ruşinăm pe cei ce-şi pun nădejdea în noi. Să nu-i smintim“.

În general, viaţa de mănăstire, cu slujbe mai trăite şi îmbogăţite, precum şi rânduială în toate sectoarele mănăstirii, făcute cu un sentiment şi o dorinţă îngerească, ca pentru Hristos, ar putea să-i folosească şi să-i determine să vrea să gândească mai mult la mântuire.

Care este responsabilitatea duhovnicului?

Pentru aceasta Marele Vasile hotărăşte în ce chip este duhovnicul şi zice: „Duhovnic se numeşte cel ce nu mai vieţuieşte după trup, ci de Duhul lui Dumnezeu se poartă şi fiu al lui Dumnezeu este şi s-a făcut asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu“.

Nu este lucrul tuturor a povăţui pe alţii, ci cărora li s-a dat dumnezeiasca alegere, după cum zice şi Apostolul: „Alegerea duhurilor care despart pe cel rău de cel bun cu sabia cuvântului“.

Deci, toată puterea jertfei Mântuitorului pe Cruce de a ierta păcatele oamenilor a dat-o duhovnicului şi a întărit-o, pecetluind această putere, zicând Apostolilor: Iată, vă dau vouă putere: ce dezlegaţi voi, dezleg şi Eu şi ce legaţi voi, leg şi Eu.

Răspunderea de duhovnic este neînchipuit de mare, gândind că mântuirea creştinului este condiţionată de a fi dezlegat de păcate.

Ce imensă obligaţie ai - să nu piară vreun suflet, căci şi tu eşti chemat să-i rânduieşti zilele! Răspunzi nu numai de cei care sunt bolnavi, bătrâni şi care poate aşteaptă sfârşitul, ci trebuie să te gândeşti asupra tuturor vârstelor, că toţi au nevoie de harurile divine pentru puterea de a cunoaşte, de a lupta cu răul din ei şi din afară şi de a se forma şi a fi mereu în binecuvântare. (arhim. Arsenie Papacioc, Convorbiri duhovniceşti, vol. I)