Răspunsuri duhovniceşti: Să stăm în biserică ca înaintea tronului Sfintei Treimi

Cum pot creşte mănăstirile în dragoste şi în fapte bune?

Numai prin Biserică, prin sfânta rugăciune. Biserica este inima, sufletul unei mănăstiri. Este corabia mântuirii noastre. Şi precum omul fără inimă moare, tot aşa călugărul şi credinciosul fără biserică, fără participarea la sfintele slujbe, se răceşte în credinţă, este robit de patimi. Mergerea la biserică, participarea la cele şapte Laude şi mai ales la Sfânta Liturghie, zilnic, este izvorul tuturor faptelor bune. Eu, cât puteam, niciodată nu lipseam de la biserică, ziua şi noaptea. Mergeam pe drumuri, cu treburi pentru mănăstire, mai ales ca stareţ, dar unde ajungeam sau când mă întorceam, întâi intram în biserică să ascult slujba, apoi mă duceam la chilie. Şi mi-a ajutat întotdeauna Dumnezeu.

Cum trebuie să stăm noi la Sfânta Liturghie?

Ca înaintea tronului Preasfintei Treimi. Cu atenţie, cu mintea curată de grijile lumii şi cu mare frică de Dumnezeu, pentru că în timpul Sfintei Liturghii Se jertfeşte Hristos pe jertfelnic pentru mântuirea noastră. Mi-aduc aminte de un frate de-al părintelui Cleopa, monahul Grerasim, cu viaţă foarte aleasă, că, fiind bolnav, cerea să-l aducă fraţii cu targa la biserică, numai să nu piardă Sfânta Liturghie. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti)