Răspunsuri duhovniceşti: „Unii folosesc spovedania doar ca pretext pentru a se împărtăşi“
Cât de des ne putem împărtăşi? Ce criteriu să avem pentru apropierea de Sfintele Taine?
Nu timpul decide. Că poţi să posteşti o săptămâna întreagă sau două, în schimb eşti plin de răutate cu unul şi altul: judeci, vorbeşti de rău - asta te opreşte de la împărtăşit. Cine este pregătit se poate împărtăşi foarte des. Foarte des, dar să i se dea şi un timp de pocăinţă, sau să i se dea un timp de postire. Biserica a fixat posturi ca să scăpăm de umflătura asta sufletească, gâtul ăsta gros, întins şi înălţat: mândria. Vă puteţi împărtăşi o dată pe lună, până la 11-12 ori pe an. Dar lucrul acesta îl discutaţi cu duhovnicul. Pentru că el ştie viaţa voastră şi rădăcinile vieţii faptelor voastre. Acum sărbătorile mari fac să se depăşească luna. „Am să mă împărtăşesc atunci, şi aşa e praznic...“ - considerente de felul acesta. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că ne putem împărtăşi în fiecare zi, dacă suntem pregătiţi. Dar cine este pregătit? De exemplu, dacă aţi postit ieri că era vineri, şi postiţi şi azi, vă împărtăşiţi duminică. Dar întrebarea se pune din partea duhovnicului: „Eşti pregătit sau nu?“.
Dacă mă împărtăşesc într-o duminică, după ce m-am spovedit, pot să mă împărtăşesc a doua duminică cu aceeaşi spovedanie?
Nu. Ai putea să te împărtăşeşti dacă nu ai greşit. Dar, care-i acela care să nu fi greşit timp de o săptămână? A vorbit de rău, nu s-a rugat suficient şi permanent... Mai întâi de toate, cine poate să facă un bine şi nu face săvârşeşte un păcat. Cât bine puteai să faci într-o săptămâna şi nu ai făcut?! Şi, iată, ai săvârşit păcatele lipsirii... Nu prea aud la spovedanie: „... că puteam să fac un bine şi n-am făcut“. Şi apoi, să te împărtăşeşti la o săptămână e cam des.
Unii neglijează Taina Spovedaniei şi o folosesc doar ca un pretext pentru a se împărtăşi. Dezlegarea de păcate e valabilă. Însă era bine să o facă de dragul curăţeniei şi a iertării care o primesc, nu de dragul unui act care urmează.
(Ne vorbeşte părintele Arsenie Papacioc, vol. 2)