Recunoștință și cinstire pentru cel care a accentuat ideea de unitate și eliberare națională
Expoziția „Tudor Vladimirescu - un credincios martir pentru dreptate”, pe care Biblioteca Sfântului Sinod a deschis-o vineri, 22 ianuarie 2021, este ocazionată de împlinirea a două secole de la declanșarea Revoluției din 1821, act care a condus, desigur, la schimbări importante în Țările Române, chiar dacă nu imediate, dar care a deschis un drum pentru modernizarea a ceea ce numim noi astăzi România.
Tudor Vladimirescu a fost, întâi de toate, credincios, ctitor de biserici, un om foarte moral, admirat și urmat de popor, care i s-a alăturat în lupta pe care avea să o ducă împotriva abuzurilor regimului de la putere. A fost un abil om politic, diplomat, cunoștea limbi străine, este cunoscut, de asemenea, ca un foarte bun negociator cu Poarta Otomană, cu Imperiul Rusesc, cu „Eteria”, care a dorit să i se alăture pentru că știa că este căpetenie de oaste și iscusit luptător. Trebuie menționat faptul că l-a avut duhovnic pe ieroschimonahul Chiriac Râmniceanu, prieten apropiat fiindu-i Episcopul Ilarion al Argeșului, al cărui mormânt se află la Mănăstirea Antim.
Această expoziție reprezintă un gest simbolic care își propune să aducă în atenție chipul luminos al acestui erou fără mormânt, care a traversat prin lumina faptelor sale toate regimurile politice până în zilele noastre. Memoria sa și a acțiunilor sale a fost consemnată pe file de cărți, documente și în cronici de către preoții care l-au admirat, ajutat și urmat în demersurile sale curajoase. Tudor Vladimirescu a avut un deosebit impact asupra poporului și asupra slujitorilor Altarului, fapt dovedit de interesul, nescăzut nici astăzi, pentru personalitatea și activitatea lui. Colecțiile de documente care s-au publicat încă din secolul al 19-lea au continuat la începutul celui de-al 20-lea, s-au mărit în perioada comunistă și ele continuă și astăzi, deoarece se descoperă noi și noi aspecte despre ceea ce a însemnat revoluția declanșată de Tudor Vladimirescu și despre oamenii care l-au sprijinit.
În afară de documentele și lucrările tipărite de-a lungul timpului (între care amintesc volumul Descătușarea, dedicat lui Tudor Vladimirescu, semnat de Mitropolitul Nestor Vornicescu), în vitrine și pe panouri au fost expuse și o serie de cromolitografii care înfățișează Bucureștii și bisericile din timpul lui Tudor Vladimirescu, un portret al acestuia realizat la jumătatea secolului al 19-lea în gravură, precum și portretul Episcopului Ilarion Gheorghiadis, pe care l-am reprodus după originalul aflat în foarte frumoasa pinacotecă a Mănăstirii Căldărușani, recent restaurată și extrem de bogată în lucrări de artă. Amintesc între obiectele expuse și o replică a ceea ce s-a putut reconstitui din steagul lui Tudor Vladimirescu. Pe de o parte, este vorba de o variantă imprimată pe pânză de dimensiuni mai mari, după un desen realizat acum mai bine de o sută de ani, după posibilitățile de atunci, când steagul se mai putea încă analiza (în prezent, steagul original este păstrat la Muzeul Național de Istorie a României și nu mai este lizibil, partea picturală fiind căzută de pe suportul textil). Pe de altă parte, este prezentă în expoziție, ca o piesă unică și de mare frumusețe, o altă replică a steagului lui Tudor Vladimirescu, de data aceasta brodată, însă la o scară mai mică, motiv pentru care îi mulțumim domnului avocat Adrian Iscru, care ni l-a pus la dispoziție și care probabil îl va dărui Muzeului Mănăstirii Antim.
Adresez mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru sprijinul pe care ni l-a acordat pentru realizarea acestui eveniment, Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, și tuturor colegilor care au contribuit la amenajarea expoziției, precum și celor prezenți, care și-au rupt din timpul personal și au venit până aici pentru a-l cinsti pe Tudor Vladimirescu. Această expoziție simbolică se dorește a fi un gest de recunoștință și de cinstire pentru cel care a accentuat prin actul său ideea de unitate și de eliberare națională, a deschis, prin mişcarea sa, drumul către Revoluția de la 1848 şi, nu în ultimul rând, a inaugurat era revoluțiilor moderne în Europa.