Relații de calitate versus relații toxice

Calitatea vieții noastre este definită și prin relațiile pe care le avem cu persoanele din jurul nostru, aflându-ne permanent în căutarea de conexiuni autentice, care să ne aducă un plus de valoare. Inevitabil, în diverse situații vom dezvolta atât relații de calitate, cât și relații toxice, de aceea este important să știm cum să le identificăm și să acționăm responsabil. Psihoterapeutul Adelina Matei a precizat că o relație de calitate presupune respect, înțelegere și comuniune, implicând siguranță, prezență, grijă, empatie reciprocă, pe când în relația toxică ambii parteneri își fac rău unul altuia și își potențează reciproc punctele slabe.

Relațiile interumane de calitate sunt o dimensiune importantă a civi­li­zației din mileniul III, fiind decisive atât pentru armonia unei familii, unei colec­ti­vități, unei țări sau chiar a lumii întregi. Dar realitatea din jurul nostru ne arată că nu există relații interumane perfecte, pentru că există diferențe de gândire, de percepție și de nevoi, ceea ce poate conduce, uneori, la disensiuni sau certuri. De aceea este foarte important modul cum ne susținem ideile, punctele de vedere sau aspectele care ne deranjează, pentru a evita o ceartă. 

Relații de calitate

O relație de calitate se bazează pe respect, înțelegere și comuniune, implicând siguranță, prezență, grijă, empatie reciprocă etc. Atunci când în relațiile interumane există comuniune din punct de vedere psihologic și emoțional, se pot identifica, ușor și reciproc, nevoile celuilalt și e recomandat a se ține cont de acestea, după cum ne-a explicat psihoterapeutul Adelina Matei: „Menținerea activă a unei relații de calitate se face chiar și printr-un simplu «Mulțumesc!» pentru un pahar cu apă. Aprecierea că cineva a ținut cont de ceea ce eu am nevoie ajută la menți­nerea stării de conexiune și de bine în relație. Emoțiile pozitive, grija și reciprocitatea, conduc la conectare sau comuniune și în momentul în care oamenii văd și simt asta, se dezvoltă armonios, sunt prezenți în mod autentic în viețile lor, creează legături de încredere și cu alte persoane. Comunicarea cu ceilalți joacă un rol central în societate. Atunci când ne spunem nevoile sau solicităm ceva, este benefic să se realizeze vorbind despre cum ne simțim în legătură cu acestea și mai puțin să folosim jigniri și acuze, pentru că ele nu fac decât ca persoana respectivă să se îndepărteze și să nu fie receptivă la ceea ce noi dorim să-i transmitem. N. Steinhardt spunea că «dăruind, vei dobândi». A dărui și a primi sunt acțiuni care fac parte din relațiile noastre, din nevoia de conectare cu celălalt. Nu este suficient să putem primi pentru a simți cu adevărat ceea ce ni se oferă, este nevoie să și dobândim. Când dăruim ceva cu toată deschiderea, este din nevoia noastră de conectare și apropiere. Atunci când dăruim, transmitem către celălalt, verbal sau nonverbal, aprecierea faptului că-i putem dărui ceva, așa după cum scria Marin Preda: «Îți mulțumesc din suflet pentru că te iubesc!»”

Uneori, a primi binele este greu de dus, fie că ne referim la un compliment, o urare, o manifestare a afecțiunii sau a atenției cuiva. Psihologul a menționat că aceasta se întâmplă în cazul persoanele care au crescut într-un mediu în care, oricât de bine îndeplineau o sarcină, nu era suficient sau nu era apreciat ca fiind important. Iar la vârsta adultă, când cineva îi apreciază, este atent la nevoile lor sau le înțelege suferința, acești oameni nu simt cu adevărat darul comuniunii și se retrag pentru că bănuiesc că ceva ar putea să nu fie în ordine. De aceea observăm, uneori, că binele pe care-l dăruim către altcineva poate fi greu de primit, acceptat și integrat. Dese­ori, auzim ca răspuns către cineva care mulțumește pentru un serviciu: „Nu ai pentru ce” sau „Pentru puțin”, în loc de „Cu plăcere” sau „Cu drag”, enunțuri care exprimă și participarea empatică la acel serviciu. Pentru cei mai mulți dintre noi, a dobândi se realizează pe deplin doar atunci când putem primi cu toată ființa ceva, acceptând și integrând cu inimă deschisă ceea ce am primit. Astfel putem spune că integrăm aprecierea și iubirea persoanei respective, fără a fi nevoie de eforturile pe care le realizam, în copilărie, față de adulții care ne-au crescut și îngrijit.

Având în vedere că la locul de muncă petrecem o mare parte din zi, merită să ne îndreptăm atenția și către relațiile cu colegii și cum se desfășoară acestea. Foarte puține locuri de muncă presupun o muncă individuală, fără colaborare între colegi. Printre aspectele care contribuie la construirea unor bune relații de colegialitate menționăm: comunicarea onestă, deschisă, cu oferirea de argumente atunci când ne susținem ideile, respectarea punctului de vedere al celuilalt, chiar dacă nu suntem de acord cu el, pentru că fiecare persoană transpune informațiile și mesajele prin filtrul și experiențele personale, orientarea pe soluții în colaborarea cu colegii de muncă și mai puțin susținerea opiniilor personale și, nu în ultimul rând, aprecierea față de colegi atunci când au participat la îndeplinirea obiectivelor. „Mulțu­mesc!” sau „Apreciez ceea ce ai făcut!” contribuie pozitiv la construirea și menținerea unor relații de calitate la locul de muncă. 

Relații toxice

Auzim tot mai des, în spațiul public, vorbindu-se despre relații „toxice”, acestea sunt de fapt cele în care ambii parteneri își fac rău unul altuia și își potențează reciproc punctele slabe. Există ten­dința de a considera că doar unul dintre parteneri este toxic sau abuziv, iar celălalt este doar o victimă, adică unul e rău și celălalt e bun. Dar studiile psihologice ne arată că ambele persoane sunt familiare cu ambele roluri, după cum a spus Adelina Matei: „Individul perceput mai des ca abuzator este, probabil, și el o fostă victimă, pentru că numai așa putea face față situațiilor la care a fost expus. Iar persoana care se plasează mai frecvent în rolul de victimă este, în același timp, și abuzator pentru că permite să i se facă rău, chiar dacă nu este conștientă de acest aspect. Deci fiecare este atât abuzator, cât și victimă. Aceste lucruri se întâmplă pentru că ambii parteneri dintr-o relație toxică au fost, inițial, victime care au crescut și s-au dezvoltat în medii mai puțin sănătoase, doar că unul a dezvoltat ca mod de a conviețui cu toxicitatea redirecționarea abuzului în exterior, iar celălalt s-a obișnuit să accepte abuzul în interiorul ființei sale. De obicei, este greu de admis de către persoana care îngăduie abuzul că și ea are o anume contribuție la o astfel de relație dezechilibrată. Însă tot ea este cea care are mai multe șanse să realizeze faptul că lucrurile nu sunt în ordine și aceasta înseamnă un prim pas important de așezare și îmbunătățire a relației din care face parte, pe când cel ce joacă, mai des, rolul de abuzator are tendința de a returna în exterior orice întâmplare prin care trece și este mai puțin în contact cu propria persoană”.

Oamenii toxici nu sunt conști­enți de propria toxicitate, pentru că sunt prea absorbiți de propriile emoții, nevoi și obiective și nu mai au deschidere către ceilalți. Toxicitatea se poate manifesta în mai multe tipuri de relație: părinte-copil, între frați, între colegi de serviciu, parteneri de afaceri sau într-o relație de iubire. Paradoxal, în mediul exterior, persoanele toxice se comportă de obicei exemplar, tocmai de aceea este și greu de identificat și clarificat comportamentul neadecvat. Într-o relație toxică, persoana care în mod obișnuit este pasivă se va simți singura responsabilă de situația din relație, dramaticul se va îngrijora constant, furiosul va fi intimidat, acuzatorul va fi vinovat, egoistul va fi nevăzut și neimportant, iar profitorul se va simți folosit. Psihologii atrag atenția că partenerul pe care îl alege cineva într-o relație de iubire este, de obicei, o reflecție directă a ceea ce crede că merită, nu va accepta pe cineva care nu corespunde așteptărilor sale. Alte persoane speră că vor reuși să-l schimbe pe partener așa după cum își doresc, dar recomandarea specialiș­tilor este să înceteze a mai gândi astfel și să se focuseze pe punctele lor slabe, în așa fel încât îmbună­tățindu-le vor aduce un plus de calitate în relațiile lor.

O relație în care este prezentă violența fizică sau abuzul de substanțe este cea mai evidentă relație toxică, în care există mari probleme de comportament și necesită abordare și intervenție de specialitate.