Burnout-ul sau epuizarea de la locul de muncă

Definit ca epuizare fizică, psihică și emoțio­nală, care apare ca urmare a unui stres cronic la locul de muncă, burnout-ul provoacă un dezechilibru puternic în organism. Psihologul clinician Codruța Marin enumeră printre simptome: fatigabilitatea excesivă, insomnie, cefalee, dureri musculare, dezechilibre gastro-intestinale și scăderea imunității. La nivel cognitiv, apar idei de incompetență, lipsă de valorizare și stimă de sine scăzută, ceea ce duce la izolare socială, neasumarea de res­pon­sabilități, înstrăinarea față de propria activitate și față de colegi. 

Se vorbește tot mai mult, în zilele noastre, despre burnout sau epuizarea fizică, psihică și emoțională pe care o resimt anumite persoane din cauza a prea multor ore lucrate sau a stresului pe care nu reușesc să-l gestioneze corect la locul de muncă. În spațiul public au fost lansate atenționări în privința burnout-ului cadrelor medicale, a profesorilor, dar și a altor categorii de profesii care implică responsabilități mari, gestionarea unor acțiuni și relații complexe cu resurse puține, impunerea unor termeni-limită nerealiști etc. „Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, burnout-ul este definit ca epuizare survenită în urma expunerii prelungite la stresul cronic de la locul de muncă. Atunci când stresul ocu­pațional nu este gestionat cu succes, apare un dezechilibru care afectează individul în ansamblul său. Astfel, apar semne și simptome atât la nivel fizic, cât și emoțional, cognitiv și comportamental. Cel mai important semn este fatigabilitatea excesivă, care poate fi însoțită de insomnie, cefalee, dureri musculare, dezechilibre gastro-intestinale, scăderea imunității. Epuizarea profesională are ca efect scăderea randamentului în muncă, ceea ce favorizează apariția simptomatologiei la nivel emoțional caracterizată prin tristețe, neajutorare, anhedonie și autodevalorizare. La nivel cognitiv, apar idei de incompetență și stimă de sine scăzută, ceea ce determină persoana să adopte un comportament evitant, de izolare socială, să nu își mai asume responsabilități, să se înstrăineze față de activitatea sa, colegi și instituție. Din cauza epuizării, pragul de toleranță la diverși factori activatori scade, persoana aflată în burnout devenind adesea agresivă, chiar cinică”, a explicat psihologul clinician Codruța Marin

Specialiștii atrag atenția că simptomele burnout-ului  apar după o perioadă îndelungată de timp în care o persoană a fost expusă la un stres cronic intens. Înainte de a ajunge la colaps fizic, psihic și emoțional, persoana în cauză va nega problemele cu care se confruntă din dorința de afirmare profesională, își va neglija nevoile personale muncind și mai mult, se va izola de grupurile sociale și chiar de familie, dar nu va putea evita situațiile conflictuale cu colegii de serviciu și cu unii membrii ai familiei, considerându-se neînțeleasă și devalorizată. Lipsa de satisfacție, de mulțumire și de împlinire față de activitățile pe care le desfășoară are un rol important în accentuarea stării de epuizare, căci atunci când o persoană nu este valorizată, deși face eforturi peste măsură, întregul său sistem psihic se dezorganizează și are nevoie de sprijin pentru a-și reveni.  

Cumul de factori care contribuie la burnout

Psihologul Codruța Marin subliniază că burnout-ul este efectul unui cumul de factori: „Studiile de specialitate au arătat că există o legătură directă între burnout și anumite trăsături de personalitate. Astfel, persoanele extravertite, conștiincioase, ambițioase, competitive, perfec­țio­niste, cu nevoie mare de control și standarde înalte, ajung să își epuizeze resursele fizice și psihice pentru a-și îndeplini obiectivele. Acestea adoptă un stil de muncă intensiv în care își neglijează nevoile primare de alimentație și somn, nu mai acordă timp familiei, amână și în final renunță la momentele de relaxare și de socializare. În ciuda sacrificiilor făcute, obiectivele nu sunt îndeplinite, apare sentimentul de ine­ficiență, de izolare socială și gol interior. Persoana în cauză atribuie și mai multe resurse pentru îndeplinirea obiectivelor, activându-se un cerc vicios ce va întreține epuizarea, până când persoana intră în colaps. În afară de factorii interni, burnout-ul poate fi favorizat de relațiile dificile de la locul de muncă sau de o organizare deficitară a companiei ce pune presiune pe angajați prin cerințe suplimentare și termene- limită nerealiste. Astfel, sub amenințarea pierderii locului de muncă, angajatul va fi dispus să lucreze peste program, să-și neglijeze nevoile și să ajungă la epuizare”.

Specialiștii vorbesc despre trei tipuri de burnout, primul poate fi identificat la nivel personal fiind determinat de perfecționismul exagerat și trasarea de standarde extrem de ridicate, al doilea tip de burnout este cel interpersonal, cauzat de relații conflictuale și tensionate cu colegii de serviciu și cu unii membri ai familiei, iar cel de-al treilea este numit burnout organizațional și formulează cerințe nerealiste de la angajați, cărora le dă de înțeles că își vor pierde locul de muncă dacă nu îndeplinesc cerințele impuse. Pentru că burnout-ul este un fenomen ocupa­țional, pentru a nu ajunge în starea de epuizare este util să nu ne identificăm cu munca pe care o realizăm și să ne amintim că există viață după serviciu. De aceea e necesară o graniță clară între muncă și viața personală, pentru că organismul are nevoie de odihnă necesară refacerii, dar și de timp liber de relaxare, socializare pentru creșterea stării de bine.

Consult de specialitate în situație de burnout

Unele persoane sunt mai predispuse la burnout din cauza unor moșteniri genetice sensibile sau din pricina unor probleme familiale, cum ar fi decesul unei persoane dragi, o traumă sau un divorț.  Pentru persoanele perfecționiste, cele cu capacitate redusă de adaptare la stres și care au o nevoie mare de a deține controlul, psihologul clinician Codruța Marin spune că „practicarea deconectării totale de locul de muncă în timpul weekendurilor și al concediilor de odihnă oferă organismului șansa de a trăi experiențe noi, plăcute prin care să se încarce cu energie pozitivă. În cazul în care locul de muncă favorizează apariția burnout-ului fie prin modul de organizare, fie prin mediul ostil, este necesară comunicarea asertivă a nevoilor, negocierea termenelor presante, prioritizarea sarcinilor și în ultimă instanță găsirea unui nou loc de muncă. Persoanelor aflate în burnout le recomand să apeleze de urgență la îngrijire medicală. În plus, în cazul în care apare ideația suicidară ca modalitate de evadare, este necesar un consult psihiatric. De asemenea, este nevoie de intervenție psihologică pentru conștienti­zarea factorilor care au contribuit la apariția burnout-ului, pentru identificarea resurselor proprii, cu scopul depășirii situației, dar și pentru dobândirea de noi abilități de relaxare și autoreglare emoțională, de comunicare asertivă a nevoilor și de rezolvare a problemelor”.

Credința în Dumnezeu, rugăciunea, participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, spovedania regulată, precum și păstrarea legăturii cu un preot duhovnic poate ajuta o persoană aflată în situație de burnout. Prin raportare la viața veșnică „obiectivele de la locul de muncă cad în plan secund și devin doar un mijloc pentru a obține cele necesare familiei. Spovedania este o ocazie de introspecție, iar cu ajutorul părintelui duhovnic poți înțelege ce anume te determină să muncești până la epuizare și care este modalitatea potrivită de raportare la muncă. De asemenea, comunitatea formată în jurul bisericii poate oferi sprijin emoțional și social, iar rugăciunea poate ajuta la calmarea minții și la reconectarea cu Dumnezeu. Astfel, înțelegem că nu suntem singuri pe acest drum”, a completat psihologul.