Remedii naturiste pentru reumatismele articulare

Reumatismele sunt afecţiuni localizate la nivelul aparatului locomotor şi la nivelul cordului, ca urmare a unor leziuni inflamatoare sau degenerative ale ţesuturilor conjunctive. Suferinţele reumatice sunt predominant articulare (în zonele articulaţiilor) şi mai puţin nearticulare (reumatism abarticular). Pentru aceste boli, fitoterapia recomandă speciile de plante cu efecte antialergice, antiinflamatoare, sudorifice, diuretice, depurative şi revulsive local.

- Reumatismul articular acut, numit boala Sokolski-Bouillaud, este o afecţiune cu un caracter infecţios, cauzată de infecţia cu streptococi şi stafilococi, care ating atât articulaţiile, cât şi inima. Boala apare cel mai frecvent între 7-15 ani (în proporţie de 75%), scade la 15% între 15-25 ani şi este mult mai rară după vârsta de 30 de ani. Sexul feminin este cel mai puternic afectat, mai ales în perioada pubertăţii şi a gravidităţii. Durerile sunt acute chiar de la început, dar pot fi întrerupte, prin intervale trecătoare, care dau senzaţia de vindecare aparentă. În schimb, poate să evolueze spre invaliditate (imposibilitate de mişcare), iar prin atacul asupra sistemului cardiovascular se poate instala endocardita miocardică, stenoza mitrală şi chiar decesul. Statisticile arată că peste 40% din totalul bolilor cronice de inimă sunt de origine reumatică. Streptococii hemolitici din grupa A, implicaţi în reumatismul articular acut, sensibilizează inima şi vasele sangvine, la orice vârstă, cu incidenţă maximă la copii şi adolescenţi, mai frecvent iarna şi primăvara, în condiţii de frig şi de umezeală. Sunt mai expuse persoanele obosite şi debile, cu o igienă mediocră, care trăiesc în dormitoare comune şi în alte aglomeraţii. Leziunile cardiace, provocate de reumatismul cardiovascular şi osteo-articular, devin ireversibile şi pot reveni, cu intensitate, la maturitate. Factorii favorizanţi ai reumatismului articular, pe lângă infecţia streptococică, sunt condiţiile de viaţă (locuinţă umedă şi rece, muncă grea cu eforturi fizice excesive, traumatisme şi poluarea atmosferei, mai ales în localităţile situate în zonele puternic industrializate). Afecţiunile articulare pot fi localizate în toate părţile corpului, cu deplasări de la o articulaţie la alta, după un interval de 4-5 zile, începând cu inflamaţii şi dureri la şolduri, genunchi, oase tibiotarsiene şi trecând spre umeri şi coloana vertebrală. - Reumatismul secundar infecţios constă din forme reumatismale articulare provocate de diferite infecţii localizate în focare (dentare, amigdaliene, sinuzale) sau de anumite boli infecţioase (scarlatină, venerice, dizenterie, tifos, tuberculoză, gripă, hepatită epidemică, sifilis). - Poliartrita reumatoidă este o inflamaţie poliarticulară cronică, cu puseuri acute, localizate, de predilecţie, la articulaţiile mici ale extremităţilor (degetele de la mâini şi picioare). Boala afectează în special sexul feminin, cu viaţă şi activitate în condiţii de frig şi de umezeală (cu atenţionare la gospodinele care folosesc frecvent apa rece la spălat rufe sau veselă). - Spondilita anchilozantă este o leziune inflamatoare, de natură reumatismală sau infecţioasă, care afectează articulaţiile coloanei vertebrale, cu evoluţie progresivă de cronicizare către anchiloză, printr-un proces de osificare, făcând imposibilă mişcarea coloanei, a umerilor şi a şoldurilor. Boala este mai frecventă de 5-7 ori la bărbaţi decât la femei şi poate să înceapă chiar de la vârsta de 20 de ani, prin crize intermitente de lumbago (dureri de şale), cu iradieri spre fese, spre coapse şi în lungul nervului sciatic. Durerile se simt mai intens la excesele de tuse convulsivă şi strănut, mai ales noaptea şi spre dimineaţă. Tratamente naturiste În urmă cu 50-100 de ani se foloseau, în bolile reumatice, numai două medicamente: aspirina (extrasă din scoarţa de salcie) şi colchicina (extrasă din brânduşa de toamnă). În prezent, fitoterapia recomandă o gamă largă de tratamente din plante, cu efecte în sepcial antiinflamatoare. În uz intern se recomandă: - infuzii din flori de soc (1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită) cu efecte în eliminarea toxinelor prin diureză şi prin sudaţie puternică; - infuzie din flori de muşeţel (o linguriţă la 250 ml apă clocotită) cu efecte antiseptice, bacteriene, antiinflamatoare şi anestezice; - infuzie din flori (de sulfină) şi frunze (de frasin, mesteacăn, salvie, rozmarin, urzică), din care se beau 2-3 căni pe zi; - infuzie din frunze de tarhon, care produc o puternică diureză însoţită de eliminarea toxinelor; - infuzie din herba (de ciuboţica cucului, sovârv, troscot, turiţă mare), fructe (de ienupăr şi fenicul), muguri (de pin şi viţă-de-vie); - decoct din rădăcini de tătăneasă şi scoarţă de salvie (10 g la 200 ml apă, se fierbe 10 minute, se infuzează 10-20 minute şi se beau 2-3 căni pe zi) într-o cură pe durată de 2-3 săptămâni; - decoct din amestec format din flori de soc (diuretic, sudorific), frunze de frasin şi mesteacăn, herba de coada-calului, teci de fasole, rădăcini de lemn dulce cu acţiuni antiinflamatoare, fructe de ienupăr - diuretic şi dezinfectant, scoarţă de salcie - analgetic şi febrifug; din amestec se ia o lingură la 200 ml apă, se fierbe două minute, se infuzează 10-15 minute şi se beau 3 căni pe zi. Reţeta autorului: mesteacăn, frasin, salcie, ienupăr, urzică vie, coada-calului, coada-şoricelului, tei, fasole, mentă, soc, păpădie. Reţete pentru uz extern - comprese calde cu infuzie de sulfină, coada-calului şi tătăneasă; - băi generale cu plante, luate separat sau în amestec, folosind frunze de frasin, mentă şi stevie, flori de fân, fructe de ienupăr şi castan sălbatic, muguri de pin, rădăcini de tătăneasă, scoarţă de salcie şi făină de muştar negru; - frecţii cu tincturi din frunze de rozmarin, muguri de plop negru, herba de cimbrişor, fructe de ienupăr şi ardei roşu, rădăcini de hrean şi tătăneasă; - frecţii cu ulei de ienupăr, mentă, pin, lavandă, coriandru, rozmarin, petale de trandafir, muşeţel, sunătoare şi eucalipt, folosite separat sau în amestecuri; - masaje cu unguent de gălbenele, tătăneasă, lumânărică şi venin de viperă. Apiterapia recomandă cataplasma din două linguri polen uscat şi mărunţit, amestecat cu 100 ml ulei vegetal; se fierbe 5-10 minute la foc redus până se obţine o pastă care se întinde pe zona dureroasă şi se lasă peste noapte. Regimul alimentar La persoanele care suferă de reumatism, alimentaţia trebuie să fie completă pentru a satisface necesarul de proteine, vitamine (A, C, K) şi săruri minerale. Se începe cu o cură depurativă de 5-7 zile pe lună cu zarzavaturi crude, din care să nu lipsească varză, morcov, ţelină, sfeclă roşie, mărar, pătrunjel, praz, ceapă, urzici, la care se adaugă supe de legume sau de fasole boabe, lapte acru, lapte proaspăt (1/2 litru), zer, iaurt, brânză, margarină, untură de peşte, orez (fiert în lapte), seminţe crude de dovleac sau floarea-soarelui, nuci, arahide, cartofi (fierţi în lapte şi amestecaţi cu ulei de măsline şi un gălbenuş de ou). Se mai poate consuma terci de grâu încolţit cu miere de albine şi cafea de cicoare. Dimineaţa, înainte de micul dejun, se bea 250 ml suc de ţelină, timp de 21 de zile consecutiv, iar seara sunt indicate sucuri de morcov (200 ml), rădăcini de păstârnac sau pătrunjel (100 ml), sfeclă roşie (100 ml) şi varză (100 ml). Se interzice consumul de hrean şi ardei iute.