Repere istorice privind Unirea Basarabiei cu România
Într-un climat favorabil, la Chişinău are loc, în perioada 20-28 octombrie (stil vechi), primul Congres al ostaşilor moldoveni. Au participat atunci peste 500 de delegaţi, reprezentând peste 250.000 de ostaşi. În cadrul congresului s-a hotărât naţionalizarea oştilor moldoveneşti şi au fost stabilite convocarea şi structura Sfatului Ţării, organismul suprem de conducere a Basarabiei.
La 21 noiembrie (stil vechi) erau deschise lucrările Sfatului Ţării. Ziua a început cu o slujbă la catedrală, ţinută în limba română de Episcopul Gavril al Cetăţii Albe, înconjurat de preoţi şi diaconi. La sfârşitul slujbei a luat cuvântul părintele protoiereu Andronic, care a arătat că prin convocarea Sfatului Ţării „norodul moldovenesc” nu s-a salvat din „robia sufletească şi trupească, ci numai s-a însemnat o cale, un drum de izbăvire”. După slujba din catedrală, în clădirea Sfatului Ţării, arhimandritul Gurie a vorbit celor prezenţi despre „învierea din moartea politică şi naţională a norodului nostru moldovenesc din Basarabia”, care şi-a luat în propriile mâini „puterea ocârmuirii”. Dar, mai spune el, „ca să ţinem autonomia, trebuie să ne facem vrednici de a o purta, de a o păstra”, iar Sfatul Ţării, în lucrările sale, „să fie condus numai de binele şi folosul norodului”. Arhimandritul Gurie a urat Sfatului Ţării şi deputaţilor „tot binele” în numele preoţimii basarabene, „care a simţit mai greu jugul ţarismului decât alte tagme”, dar care în viitor „va putea fi o călăuză adevărată a poporului”.
La 2/15 decembrie 1917, Sfatul Ţării, pe baza dreptului la autodeterminare a popoarelor, proclamat de revoluţia rusă, hotărăşte ca Basarabia, „sprijinindu-se pe trecutul său istoric”, să se proclame Republică Democratică Moldovenească. Totodată, se hotărăsc crearea unui Guvern („Sfatul directorilor generali”), reformă agrară, alegeri libere, libertate democratică, egalitatea în drepturi a minorităţilor naţionale, învăţământ naţional, armată naţională etc.
În scurt timp însă, în toată Basarabia se instaurează o stare de instabilitate din cauza soldaţilor ruşi bolşevizaţi, pe care comandamentul rus de la Iaşi nu-i mai putea controla, iar aceştia s-au grupat într-un organism revoluţionar bolşevic Front-Otdel (Secţia frontului bolşevic, stabilită la Chişinău) şi au început acţiuni de lichidare a Sfatului Ţării.
În aceste condiţii, nedispunând de forţele militare necesare, Sfatul Ţării a cerut sprijin de la Guvernul român pentru a interveni imediat. Răspunzând acestei cereri, la 5/18 ianuarie 1918, din Kiev a pornit un detaşament de grăniceri şi voluntari ardeleni (circa 850 de oameni), organizaţi pe trei eşaloane, însă acestea au fost atacate de trupele Front-Otdelului, în apropierea Chişinăului. La o nouă solicitare de ajutor făcută de membri ai Consiliului Dirigent, după lungi dezbateri, Consiliul de Miniştri al României hotărăşte că Basarabia trebuie sprijinită cu orice risc. Astfel, la 13/26 ianuarie, sub comanda generalului Ernest Broşteanu, Divizia 11 Infanterie a trecut Prutul şi a ajuns la Chişinău, unde a restabilit ordinea.
În data de 24 ianuarie/6 februarie 1918, când se sărbătoreau 59 de ani de la Unirea Principatelor, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti.
După obţinerea independenţei, tot mai des începe să se pună deschis problema unirii Basarabiei cu România. Într-o discuţie purtată de prim-ministrul Alexandru Averescu, de origine basarabean, cu o delegaţie de basarabeni, acesta le-a sugerat că unirea va trebui să mai aştepte, deoarece, în acele momente, tocmai se discutau condiţiile păcii de la Buftea, unde Puterile Centrale insistau să ocupe Dobrogea şi propuneau, drept schimb, recunoaşterea unirii Basarabiei cu România.
Odată cu schimbarea Guvernului însă, la începutul lui martie 1918, la Iaşi a venit o nouă delegaţie, condusă de Ion Inculeţ, preşedintele Sfatului Ţării, pentru a se întâlni cu regele Ferdinand şi cu prim-ministrul Alexandru Marghiloman, care au fost de acord de data asta cu demersul delegaţiei basarabene. În aceste condiţii, în dimineaţa zilei de 26 martie/8 aprilie, prim-ministrul Alexandru Marghiloman, împreună cu ministrul de război, C. Harjeu, şi alţi membri ai Guvernului român sunt primiţi la Chişinău de către preşedintele Sfatului Ţării şi Guvernul Republicii Moldoveneşti.
A doua zi, 27 martie/19 aprilie 1918, la Chişinău, în prezenţa tuturor membrilor Guvernului Republicii Democratice Moldoveneşti, a tuturor membrilor Sfatului Ţării, a prim-ministrului României, A. Marghiloman, şi a delegaţiei de miniştri şi secretari de stat de la Iaşi, la ora 16 şi 15 minute, sub preşedinţia lui Ion Inculeţ, Sfatul Ţării proclama Unirea Basarabiei cu România.