Reprezentări ale Bunei Vestiri în vechile biserici de lemn

Buna Vestire, sărbătorită în fiecare an la 25 martie, reprezintă unul dintre cele mai importante momente ale calendarului creştin ortodox, marcând momentul vestirii Fecioarei Maria de către Arhanghelul Gavriil, că-L va naşte pe Hristos. În Moldova, numeroase biserici poartă acest hram, iar în bătrânele bisericuţe de lemn se păstrează icoane vechi, cu reprezentări ale scenei Bunei Vestiri.

În fiecare an, pe 25 martie, creştinii ortodocşi sărbătoresc ziua Bunei Vestiri, cea în care Arhanghelul Gavriil a coborât din Ceruri ca să vestească Fecioarei Maria că Îl va naşte pe Iisus, fiul lui Dumnezeu, cel care va mântui lumea.

În Moldova, numeroase biserici poartă hramul Bunei Vestiri, iar în bătrânele bisericuţe de lemn se păstrează icoane vechi, cu reprezentări ale bine-cunoscutei scene. Un astfel de lăcaş este şi cel de la Poiana Largului, din judeţul Neamţ, datat, după unele surse, la 1741, iar după altele la începutul secolului al XVIII-lea. Construită pe un pisc, chiar vizavi de viaductul ce străbate lacul Bicaz, există una dintre cele mai vechi biserici de lemn de pe Valea Muntelui. Acolo a fost ridicată, spune legenda, cu lemnul de la schitul ce ar fi existat ceva mai sus, pe muntele lui Petru Rareş. „Se spune că ar fi fost un schit, ceva mai sus, în pădure, de unde mai târziu s-a coborât doar bârna şi s-a făcut biserica aceasta. S-au descoperit şi în cimitirul din jur urme ale unor morminte vechi. Se spune că cimitirul vechiului schit ar fi fost tot aici. De asta oamenii au şi optat pentru acest loc atunci când au coborât biserica de sus, din munte“, a explicat părintele Ciprian Mitocariu, parohul de la Poiana Largului. Odată cu bârnele, bisericuţa nou-ridicată a primit şi hramul vechiului schit: „Buna Vestire“.

Istoria schitului de pe munte, cel de unde a fost luată bârna pentru actuala bisericuţă, este legată de figura legendară a domnitorului Petru Rareş. Iată ce consemna un învăţător din zonă, Ioan N. Ciucanu, într-o monografie închinată lăcaşului: „În septembrie 1538, Petru Rareş, plecând de la domnie din pricina unor boieri care l-au trădat turcilor, a trecut pe Valea Bistriţei şi s-a oprit la aşezarea monahală «Buna Vestire» de la Gura Largului“. Adică tocmai la schitul care apoi a fost strămutat mai la vale, devenind biserica de azi. Aici, călugării l-au îmbrăcat în straie monahale, l-au ocrotit şi l-au condus pe cărări ascunse până la Schitul Rarău, de unde a trecut apoi munţii în Transilvania, la Cetatea Ciceu. Drept mulţumire pentru binele făcut, în a doua sa domnie, Petru Vodă s-a întors în codrii de deasupra Văii Largului şi, pe locul numit „Groapa bisericii“, a construit o biserică mai încăpătoare, de lemn, care a devenit apoi metoc al Mănăstirii Neamţ.

Buna Vestire ocroteşte şi biserica de lemn de la Poloboc

O altă bisericuţă veche de lemn, aflată tot sub protecţia Bunei Vestiri, există la Poloboc, lângă Rediu, tot în judeţul Neamţ. Construit în 1728, de boierul Alecu Krupenski, zis Poloboc, cel care a dat şi numele aşezării, lăcaşul se remarcă prin proporţiile sale însemnate.

Biserica cu hramul „Buna Vestire“ de la Poloboc păstrează la interior una dintre cele mai frumoase şi valoroase catapetesme întâlnite în bisericile de lemn din judeţul Neamţ. Pictura nu a putut fi datată cu exactitate, dar este de o remarcabilă expresivitate. „Nu se cunosc nici pictorul, nici momentul în care a fost executată pictura, însă se remarcă stilul neobizantin al acesteia“, a explicat părintele Iulian Asandei, parohul locului.

În multe dintre bisericile de lemn din Moldova se găsesc şi astăzi icoane vechi pe care este reprezentată scena Bunei Vestiri. Doar câteva exemple, edificatoare în acest sens, spun totul despre însemnătatea şi preţuirea pe care creştinii din satele Moldovei le aveau pentru această mare sărbătoare. O foarte frumoasă reprezentare a Bunei Vestiri se regăseşte pe catapeteasma bisericii de lemn din Corni, comuna Bodeşti, judeţul Neamţ. Lăcaşul a fost ridicat la 1783, de către Ancuţa Sturza, şi tot de atunci datează şi catapeteasma.

De asemenea, o altă scenă a Bunei Vestiri, de o tulburătoare expresivitate artistică, este reprezentată pe miniaturalele uşi împărăteşti de la bisericuţa de lemn din Fărcaşa, jud. Neamţ. Bisericuţa a fost ridicată la 1774, dar catapeteasma, deci şi uşile împărăteşti, datează de la 1853. Alte asemenea uşi împărăteşti, având reprezentarea Bunei Vestiri, se păstrează în muzeul Parohiei Pipirig şi provin de la vechiul schit al Mănăstirii Neamţ, ce a existat pe la 1680 pe amplasamentul actualei biserici de lemn.

Buna Vestire în calendarul popular

În spaţiul românesc, sărbătoarea Bunei Vestiri (Blagoveştenia) s-a suprapus peste o altă sărbătoare din calendarul popular, ce vine din vechime şi care a fost păstrată în lumea satului tradiţional. Este vorba despre Ziua Cucului, zi în care această pasăre-simbol cânta pentru prima oară, vestind venirea primăverii, cu întregul său alai de transformări.

Făcând parte din seria de sărbători din calendarul popular ce anunţau trecerea pragului spre primăvară, după mărţişor, babe şi moşi, Ziua Blagoveşteniei era şi ea considerată importantă pentru a face un soi de prognoză meteo pentru perioada ce urma. După etnologul Ion Ghinoiu, „dacă în ziua de Blagoveştenie timpul va fi frumos, tot anul are să fie bun. Şi cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi de Paşti. Iar dacă de Buna Vestire se află şi frunză verde, atunci anul va fi cu belşug“.