Reproşuri de la adolescenţi
De la copilul cel mic şi până la tânăr, o întreagă generaţie se poziţionează împotriva regulilor de orice fel, atunci când ele sunt enunţate greşit sau sunt impuse pe un ton autoritar. "Nu agreez ideea că trebuie să fac ce spune mama/tata exact în acel moment şi, mai ales, nu îmi place tonul autoritar. Aş vrea ca părinţii şi profesorii să înţeleagă că timpurile se schimbă. Cred că se purtau altfel dacă ar fi avut la îndemână telefoane sau calculatoare", susţine Mădălina C, o elevă de 15 ani, în cadrul unei dezbateri organizate în timpul orei de Religie. "Dacă într-o familie creştină educaţia copilului mic s-ar face într-o atmosferă calmă, caldă, de iubire, de respect asupra copilului în toate momentele lui, cu siguranţă comportamentul copiilor noştri ar fi altfel la şcoală sau în societate", susţine doamna Maria Orzetic, profesor de Religie şi autor de manuale.
Copiii, adolescenţii au impresia că totul li se cuvine, de la iubirea necondiţionată a părinţilor şi până la independenţă şi acces la tehnologie de ultimă oră. De cealaltă parte, părinţii şi profesorii reproşează generaţiei tinere lipsa măsurii şi nerespectarea unor norme care ţin până la urmă de bun simţ.
"Există un conflict între generaţii, întrucât gândim altfel, în ceea ce facem şi în ceea ce îmbrăcăm, de exemplu. Părinţii, dar şi unii dintre profesori încearcă să se impună cu orice preţ şi fac asta ţipând la noi şi purtându-se într-un mod autoritar. Deşi în unele cazuri sunt conştientă că nu fac bine ceea ce fac, acest mod de comunicare mă deranjează, şi atunci până la discuţiile aprinse şi neînţelegeri nu este decât un pas. Unul chiar foarte mic", începe dezbaterea Georgiana, o elevă de 15 ani la Şcoala "George Coşbuc" din Iaşi.
Adolescenta este completată în cor şi de ceilalţi colegi ai ei, toţi reclamând că nu sunt înţeleşi şi nici ascultaţi de către părinţi. "Ne deranjează expresii de genul "pe vremea mea, eu nu făceam anumite lucruri, mă plesnea mama… etc.". Faptul că vor să arate neapărat că au dreptate, chiar şi atunci când nu au, asta mă deranjează. Câteodată facem pe placul părinţilor doar ca să fie pace, însă conflictul rămâne deschis - în materie de haine sau timp liber", completează Alina B.
Totuşi, în multe situaţii, elevii dau dreptate părinţilor, dar vor să fie lăsaţi liberi, să-şi descopere singuri greşeala. "Suntem conştienţi că au şi ei dreptate, însă să ne lase să mai descoperim şi singuri anumite lucruri, este mai palpitant. Dacă ar fi să mă pun în locul mamei sau al tatălui, cred că m-aş gândi mai mult la dorinţele copiilor, la nevoile lor sufleteşti, la ce aş face ca ei să-şi deschidă sufletul în faţa mea", a concluzionat o altă elevă, Alexandra.
"Bunul simţ nu are perioade istorice, este acelaşi mereu"
În cadrul dezbaterii organizate în timpul orei de Religie, elevii au aflat că au păreri similare în ceea ce priveşte raportul copil/părinte/profesor. Doamna Maria Orzetic, profesorul de Religie care a avut această iniţiativă, nu a lăsat însă la voia întâmplării neliniştile şi nemulţumirile copiilor.
"Este o generaţie care fuge de autoritate, de norme, de reguli. Bineînţeles că acest conflict se simte pe mai multe paliere, pornind de la ţinuta lor excesivă şi până la modul în care ei se comportă. Bunul simţ nu are perioade istorice, este acelaşi mereu. Ai bun simţ când nu deranjezi pe celălalt nici cu îmbrăcămintea, nici cu vorba, nici cu fapta. Unii dintre voi, copii, nu realizează că prin ţinută, printr-un gest care nu se face, un cuvânt care nu se spune, poţi deranja şi poţi perpetua un comportament greşit", a spus elevilor doamna Orzetic.
▲ "Normele morale creştine sunt mai bine primite de adolescenţi"
Neînţelegerile între copii şi părinţi, între elevi şi profesori îşi pot găsi rezolvarea în educaţia timpurie, la baza căreia să se regăsească respectul reciproc, iubirea şi frica de Dumnezeu. "Dacă într-o familie creştină educaţia copilului mic s-ar face într-o atmosferă calmă, caldă, de iubire, de respect asupra copilului în toate momentele lui, cu siguranţă comportamentul copiilor noştri ar fi altfel la şcoală sau în societate. Spun acest lucru pentru că o regulă, o normă morală creştină aduce cuminţenie în sufletul unui copil şi al unui matur, deopotrivă, pentru că se impune prin blândeţea, răbdarea şi îngăduinţa ei. Însoţită de o explicaţie potrivită regula este îmbrăţişată fără cârtire de copii, acest lucru l-am observat de-a lungul activităţii mele de profesor de Religie", a susţinut Maria Orzetic, profesor de Religie, autor de manuale şi responsabil cu formarea continuă a cadrelor didactice.
Cadru didactic cu mare experienţă, absolvent şi de filosofie, doamna Orzetic a subliniat că atât profesorul, cât şi părintele trebuie să aibă capacitatea de a empatiza cu adolescenţii astfel încât să le înţeleagă nevoile. Mai mult, profesorul vede necesară prezenţa unui psihoterapeut în colectivitate. "Copiii nu le ştiu pe toate, ca de altfel nici adulţii. Astfel că este mai mult decât necesară prezenţa unui psiholog, a unui psihoterapeut la nivelul fiecărei colectivităţi, să ne arate tuturor calea cea bună, să ne înveţe cum putem impune nişte reguli fără a ne lovi de refuzul ferm al elevilor", a mai apreciat doamna Maria Orzetic.
▲ "Mai multă răbdare, înţelegere şi credinţă"
Părintele Ionel Durlea, slujitor la Biserica "Sfântul Gheorghe - Vechi" Bucureşti, a amintit câteva dintre cauzele care stau la temelia acestui conflict. "În primul rând, o cauză este lipsa dialogului, pe de o parte din cauza lipsei răbdării şi din partea tinerilor, şi din partea celor vârstnici, tinerii beneficiind de foarte multe facilităţi, de foarte multe lucruri noi şi moderne şi au impresia că în viaţă totul este facil şi caută cu grabă să-şi împroprieze tot ce au la îndemâna lor. De partea cealaltă vârstnicii au tendinţa să-şi piardă răbdarea pentru un dialog clar şi direct cu ei din cauza preocupărilor multiple, grijilor care-i copleşesc, chiar dacă în aceste griji sunt incluse şi cele pentru proprii copii. O altă cauză este limbajul cultural nou şi diferit între aceste generaţii, pragmatic, uneori superficial, tinerii având tendinţa de a comunica prin fraze care nu au logică, dar cărora ei le dau o logică. De partea cealaltă, vârstnicii reclamă o lipsă de cultură, o temeinicie a acestei culturi, tinerii îi consideră pe părinţi demodaţi, depăşiţi", a susţinut părintele Durlea, care a îndemnat părinţii să aibă răbdare şi înţelegere.
"Părinţilor le recomand o mai mare aplecare spre această răbdare, spre a încerca să li se adreseze şi pe limba lor, chiar dacă uneori "stâlcesc cuvintele", şi să încerce să înţeleagă că acest mod de viaţă, care chiar dacă nu este unul ideal va domina o vreme. Şi, totodată, să nu uite să le sădească şi grija de a-şi dezvolta capacitatea de gândire, capacitatea de culegere a informaţiilor şi, mai ales, ceea ce lipseşte foarte mult, de muncă. Recomand o mai mare aplecare spre dialog, spre cunoaşterea realităţilor, a realităţilor concrete. Să nu uităm filonul de legătură între generaţii şi ceea ce ne ţine constant, în special bogăţia de credinţă pe care o avem, bogăţia de învăţătură duhovnicească", a încheiat preotul Ionel Durlea. (G.A.)
▲ Tinerii sunt dornici să testeze totul, indiferent de consecinţe
Un studiu realizat la sfârşitul anului trecut de GfK România a scos în evidenţă faptul că tinerii cu vârste de 15-20 de ani sunt foarte sensibili la felul în care sunt percepuţi de cei din jurul lor, mai ales în grupurile din care fac parte, dorind în primul rând să-şi impună personalitatea şi să iasă în evidenţă.
"De asemenea, rămâne valabil eternul conflict între generaţii. Îşi doresc să fie luaţi în seamă de către adulţi, să fie ascultaţi şi valorizaţi, chiar admiraţi şi apreciaţi pentru ideile şi acţiunile lor. Generaţia 15-20 de ani are încredere în propriile forţe şi pune sub semnul întrebării toate normele societăţii, din dorinţa de a trăi experienţe noi, de a testa totul pe propria piele", declara Oana Mirilă, director cercetare calitativă GfK România.
În ceea ce priveşte vestimentaţia, tinerii pun mare preţ pe felul în care arată, starea lor de bine depinzând în mare măsură de aspectul lor exterior; astfel, pentru ei nu contează doar îmbrăcămintea, ci întregul look, inclusiv tunsoarea şi restul accesoriilor.