Rolul legumelor cu frunze verzi în alimentație

Un articol de: Constantin Milică - 20 Iulie 2015

Continuăm azi seria de articole dedicate rolului legumelor cu frunze verzi în fitoterapie și alimentație, prezentându-vă trei dintre plantele legumicole cele mai cunoscute: pătrunjelul de frunze, spanacul și salata verde.

Plantă bianuală, alimentară, condimentară și medicinală, pătrunjelul este o colecție veritabilă de vitamine, predominând vitamina C (de 4 ori mai mult decât în portocale), vitamina A şi vitamina B12 (cu mare importanţă în prevenirea cancerelor, a unor boli cerebrale, în fertilitate şi la menţinerea sarcinii). Frunzele mai conţin clorofilă şi carotenoizi, proteine (100 g frunze depăşeşte conţinutul proteic din două ouă), histidină - un aminoacid care frânează dezvoltarea tumorilor, enzime, un colorant numit apeină (glicozid al apigeninei), ulei eteric cu cuma­rine şi săruri minerale (Fe, Ca, K, P, Mg, Cu, I).

La nivelul aparatului digestiv are proprietăţi stomahice, laxative, antiseptice, depurative, antitoxice şi vermifuge, cu acţiuni favorabile în steatoza hepatică, hepatita cronică, atonia vezicii biliare, dischinezia biliară, lipsa poftei de mâncare, intoxicaţii cu exces de alcool, tutun şi cafea, paraziţi intestinali şi în înlăturarea mirosului neplăcut al gurii (halenă) după consumul de alcool, tutun şi usturoi.
În afecţiunile cardiovasculare are proprietăţi hipotensive şi vasodilatatoare, cu acţiune împotriva hipertensiunii arteriale, a cardiopatiei ischemice, arterită şi varice.
În afecţiunile renale-genitale are proprietăţi diuretice şi antiinfecţioase, acţionând în combaterea litiazei renale, colică renală, edeme renale, retenţie urinară prin stimularea eliminării urinei şi a acidului uric şi vindecarea adenomului de prostată.
Asupra sistemului nervos acţionează în depresiile psihice, astenie, alergii, nevralgii, stări de nervozitate, iritabilitate excesivă, convalescenţă, iar la nivelul aparatului respirator are efecte favorabile în astmul bronşic, tuberculoză, dureri în piept, febră, hidropizie, stimularea expectoraţiei şi eliminarea substanţelor nocive din plămâni şi bronhii.
Prin limitarea proceselor inflamatorii, există efecte benefice în reumatism şi gută. În combaterea unor afecţiuni dermatice, cataplasmele din frunze proaspete şi strivite de pătrunjel au dovedit eficienţă în cicatrizarea şi combaterea unor plăgi, răni, echimoze, contuzii, pistrui, pigmentaţii cutanate, purpură, înţepături de insecte şi în înfrumuseţarea culorii părului.

Spanacul

Este considerat „doctorul primăverii” datorită efectelor terapeutice foarte importante. Conți­nutul biochimic arată o mare bogăție în săruri minerale (Fe, P, Mg, Zn, Ca, K, S), vitamine (B complex, A, C, E, K, PP), flavonoide, caroten, clorofilă, proteine, lipide, luteină, spinacină, acid folic, acid oxalic. Spanacul are valoare energetică scăzută (84 kj/100 g) şi este sărac în glucide solubile (0,5%). Proprietățile terapeutice sunt multiple: anti­scorbutice, anemice, antirahitice, anticanceroase, laxative și depurative.
Spanacul previne bolile cardiovasculare (infarctul miocardic, accidente vasculare cerebrale, hipertensiune arterială, arterită) și fortifică inima și vasele sanguine. Prezența sărurilor de magneziu acționează asupra metabolismului lipidic, reduce colesterolul din vasele de sânge și contribuie la menținerea unei presiuni arteriale normale.
Prin acțiunea depurativă și prin prezența unui conținut ridicat de fibre, curăță organismul de toxine, în special sângele și ficatul, fiind un aliment foarte eficient în curele de primăvară (se spune că spanacul mătură intestinele). În consecință, combate constipațiile cronice, greața și durerile intestinale. La nivelul aparatului respirator, previne instalarea astmului bronșic, combate tusea uscată, hemoptizia, răcelile şi infecţii comune. Previne cataracta, îmbună­tățește vederea pe timp de noapte și protejează sănătatea ochilor. La nivelul danturii, previne apa­riția cariilor dentare, ajutând la men­ținerea sănătății dinților prin stimularea absorbției de Ca și Mg în organism.
O cură de spanac ajută la întărirea sistemului imunitar de apărare a organismului, iar prin prezența saponinelor şi a acidului folic facilitează absorbția în organism a fierului și iodului, cu efecte contra anemiei feriprive, a anemiei la femei gravide şi bătrâni, a depresiilor psihice şi a asteniei fizice şi nervoase de primăvară, a stărilor de oboseală și epuizare, convalescenţă, avitaminoze, scorbut.
Datorită prezenţei vitaminei K şi a sărurilor de Zn şi Mg, ajută la mineralizarea oaselor şi întărirea sistemului osos, prevenind rahitismul la copii și osteoporoza. Datorită prezenței luteinei și a flavonoizilor asigură o bună func­ționare a creierului, înceti­nește ritmul îmbătrânirii și al tulburărilor de memorie, celulele corpului se mențin tinere, cu capacitate de regenerare continuă, evitând astfel apariția bolilor bătrâneții (atrofia cerebrală, demența și boala Alzheimer).
Extern, este eficace în tratamentul arsurilor, ulceraţiilor, eczemelor şi acneei.
Se consumă frunzele proaspete în salate de primăvară şi suc din frunze, având un gust uşor acrişor, datorită acizilor organici conţinuţi. Prin gătire şi refrigerare, pierde o mare parte din proprietăţi, mai ales vitamine, enzime şi antioxidanţi.
Consumul în exces poate fi însă dăunător pentru bolnavii de gută, reumatism, artrită, litiază renală şi hepatită, din cauza conţinutului ridicat de oxalat de calciu.

Salata verde

Este o plantă legumicolă ce conține multe vitamine, săruri minerale, betacaroten, clorofilă, carotenoizi şi substanţe antioxidante puternic anticancerigene. Conţinutul caloric foarte redus (15-17 kcal/100 g) recomandă salata în curele de slăbire. Proprietăţile terapeutice sunt: detoxifiante, depurative, vitaminizante, sedative, antidiabetice, antireumatismale, revigorante. Ac­ționează cu succes asupra aparatului cardiovascular, reduce riscul apariţiei accidentelor vasculare cerebrale, controlează tensiunea arterială şi ritmul cardiac, fluidifică sângele şi curăţă pereţii interiori ai vaselor sanguine de colesterol.
Întregul aparat digestiv beneficiază de alimentaţia cu salată verde care, prin bogăţia în fibre, îmbunătăţeşte digestia, evită constipaţia, elimină toxinele din colon, stimulează activitatea ficatului în caz de hepatită cronică şi dischinezie biliară. Prin conţinutul ridicat de clorofilă şi betacaroten menţine un sistem imu­nitar sănătos şi o rezistenţă mărită în lupta împotriva cancerului. Previne anemia şi stările de astenie prin creşterea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei din sânge datorită aportului de acid folic şi a sărurilor minerale cu fier şi cupru.
La diabetici, prezenţa vitaminei C stimulează secreţia de colagen şi reglează glicemia din sânge. O cură chiar de o săptămână contribuie la scăderea greutăţii corporale la persoane supraponderale. Totodată, favorizează închiderea plăgilor deschise şi a operaţiilor chirurgicale.
Reglarea sistemului nervos se realizează prin aportul sărurilor de zinc şi cupru, cu efecte la nivelul creierului în combaterea evoluţiei bolii Alzheimer şi a stărilor de stres, nevroze, dureri de cap, depresie psihică şi insomnie, contribuind la o odihnă plăcută, dacă se consumă la masa de seară. Sărurile de iod şi vitamina K ameliorează durerile reumatice, previn osteoporoza şi îmbunătăţesc structura masei osoase.
Consumul de salată verde se recomandă într-o cantitate de minimum 150 g, luată dimineaţa, pe stomacul gol, cât şi înainte şi în timpul meselor de prânz şi seara, alături de ulei de măsline, oţet de mere sau suc de lămâie. În cantităţi excesive, poate provoca ameţeli şi dureri de ochi, ceea ce impune întreruperea consumului timp de două luni.