România trebuie să ajungă la minimum 55% reciclare în 2013

Românii continuă să arunce gunoiul cum se nimereşte. La momentul în care europenii, cu unele excepţii, au grijă ca nici un capac din plastic să nu se amestece cu o bucată de hârtie, în ţara noastră încă se mai aruncă gunoiul la comun: hârtie, coji de ouă, pet-uri, mâncare stricată şi alte deşeuri, menajere ori nu, devenite netrebuincioase pe lângă casa omului. Deşi există o lege, aceasta nu poate fi aplicată, în sensul că, până când sistemul de colectare selectivă nu va deveni funcţional pe tot teritoriul ţării, nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru modul haotic în care îşi aruncă mizeriile. Acest lucru se întâmplă în contextul în care protecţia mediului şi lupta împotriva încălzirii globale sunt susţinute ca fiind priorităţi de grad 0 ale Uniunii Europene şi, deci, ale României.

Legea 27 din 2007 este actul normativ care obligă românii să sorteze deşeurile, asta în cazul în care sistemul de colectare selectivă ar funcţiona la nivelul întregii ţări. Importanţa unui astfel de sistem nu este dată doar despre posibilitatea de a nu polua mediul înconjurător, ci şi despre posiblitatea reciclării deşeurilor, din a cărei activitate pot rezulta atât bani frumoşi, cât şi o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră emanate de unele dintre ele. Noile state membre trebuie să ajungă la minim 55% reciclare în 2012, potrivit politicilor UE, unele dintre state beneficiind de o păsuire, România trebuind să atingă acest obiectiv un an mai târziu. Orizontul acesta nu pare a fi decât o iluzie frumoasă, în contextul în care românii nu se declară deloc dispuşi să planteze copaci, cu atât mai puţin să strângă hârtie pentru reciclare. Astfel, potrivit studiului de piaţă realizat de Paper Plus, şi citat de Euractiv.ro, 65% dintre români ar fi dispuşi să consume mai puţină hârtie sau să refolosească pungile din plastic, mai puţini ar planta copaci sau arbuşti, în timp ce proporţia celor care ar strânge hârtie pentru reciclare este aproape de zero. Sticla, hârtia şi cartoanele, gunoiul românilor Potrivit ministrului Mediului, Attila Korodi, anual, România trebuie să gestioneze eficient, în medie, 36,7 milioane de tone de deşeuri, adică aproximativ 100.000 de tone de deşeuri pe zi. Din acestea, 71% provin din activităţi de producţie, în timp ce restul de 29% reprezintă deşeuri municipale. Din totalul deşeurilor municipale, aproximativ 40% reprezintă materiale reciclabile, din care cca. 20% pot fi recuperate, nefiind contaminate. Săptămânal, un român generează, acasă, 5 kilograme de deşeuri pe săptămână, jumătate dintre ele fiind deşeuri biodegradabile. Cealaltă jumătate este reprezentată de deşeuri care pot fi reciclate: jumătate de kilogram de sticlă, jumătate de kilogram de hârtie şi cartoane. Mai aruncăm, săptămânal, 250 de grame de textile şi 200 de grame de materiale plastice. Deşi în marile oraşe există puncte de colectare a materialelor din plastic, hârtie sau sticlă, românii nu se înghesuie să depună deşeurile ce pot fi reciclate chiar şi în cazul în care sunt remuneraţi; pentru materialele feroase acest interes este cu mult mai ridicat. Cantităţile enorme de hârtie folosite şi aruncate fără noimă duce, inevitabil, la distrugerea pădurilor şi, de aici, la o serie de neajunsuri pentru mediul înconjurător şi sănătatea omului. Pentru a înţelege importanţa reciclării, trebuie ştiut faptul că pentru fabricarea unei tone de hârtie obişnuită se folosesc între 2 şi 3,5 tone de lemn, adică sunt tăiaţi aproximativ 20 de copaci. Din fibrele de celuloză din lemn, rezultate dintr-un proces de fierbere chimică, se obţine hârtia, iar prin reciclarea unei tone de hârtie sunt salvaţi, astfel, 17 copaci. Din punct de vedere al poluării mediului înconjurător şi al consumului de energie, hârtia reciclată este mai avantajoasă decât hârtia obişnuită, întrucât prin reciclarea unei tone de deşeuri de hârtie se economisesc 30.000 l apă, se foloseşte între 28% şi 80% mai puţină energie electrică şi se reduce poluarea aerului cu 95%. Pungi colorate, pentru sortarea deşeurilor menajere Până în 2010, Uniunea Europeană ţinteşte o cotă de reciclare a hârtiei de 66%, 58,2 milioane de tone de hârtie fiind reciclate în 2006 în Europa, cu o creştere de 9,8% faţă de 2004. În Uniunea Europeană, sistemul de colectare selectivă diferă de la stat la stat. În Belgia, agenţii economici plătesc toate costurile reale de colectare selectivă, sortare, precum şi reciclare. Municipalităţile asigură însă colectarea, selectarea şi sortarea, şi cooperează la informarea şi educarea cetăţenilor. Agenţii economici au chiar o cotă de colectare pe care trebuie să o realizeze pe an. Separarea deşeurilor menajere este obligatorie, în unele zone ale Bruxellesului compania de colectare a gunoiului refuzând ridicarea resturilor menajere, dacă acestea nu sunt sortate în pungi speciale, de culori diferite, care se vând în supermarketuri. Şi în Portugalia sortarea deşeurilor şi depunerea lor în containerele puse la dispoziţie de municipalitate este o obligaţie a cetăţenilor. Comercianţii au dreptul să comercializeze produse în ambalaje de unică folosinţă, doar dacă aceste ambalaje au „punctul verde“, care marchează posibilitatea reciclării materialului. ▲ Mirosurile şi şobolanii, consecinţa depozitării neglijente a deşeurilor Deşeurile aruncate la comun generează un lanţ întreg de probleme mediului înconjurător, amintite mai sus, însă nepăsarea legată de gestionarea gunoiului menajer şi industrial aduce, pe lângă gravele probbleme de imagine, şi grave probleme de sănătate în rândul oamenilor. Depozitele neimpermeabilizate de deşeuri urbane sunt deseori sursa infestării apelor subterane cu nitraţi şi nitriţi, dar şi cu alte elemente poluante. Potrivit Euractiv.ro, în termeni de biodiversitate, un depozit de deşeuri înseamnă eliminarea de pe suprafaţa afectată acestei folosinţe a unui număr de 30-300 specii/ha, fără a considera şi populaţia microbiologică a solului. Actualele practici de colectare transport/depozitare a deşeurilor urbane facilitează înmulţirea şi diseminarea agenţilor patogeni şi a vectorilor acestora: insecte, şobolani, ciori, câini vagabonzi. Deşeurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sănătate, datorită conţinutului lor în substanţe toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solvenţi, uleiuri uzate.