Să fim ca niște albine într-o grădină, și nu ca niște muște!
De curând, am citit despre un american care a vizitat toată Europa într-o vară și de când s-a întors nu a vorbit decât despre fereastra hotelului londonez unde a fost cazat în voiajul său prin Marea Britanie. Deși fusese un hotel de lux, fereastra era înțepenită și asta i s-a părut a fi un lucru extrem de scandalos. Despre alte frumuseți văzute pe parcurs nu a vorbit aproape deloc. Nimic din Paris, Roma sau Praga nu-l mișcase. Rămăsese din toată excursia doar cu amintirea enervantă a unei ferestre care se încăpățânase să nu se deschidă. Mă gândesc că a cheltuit atâția bani pentru un geam înţepenit... Ce păcat!
Mulți oameni se aseamănă cu eroul nostru și nu pot vedea în jur decât greșelile sau defectele altora. Toată ziua sunt într-o căutare obsesivă a erorilor celorlalți. Acești oameni pierd din vedere farmecul și fascinaţia frumosului din lume. Cineva spunea că există două feluri de comportamente. Ele se pot asemăna cu următoarea ilustraţie: o albină într-o grădină va căuta de îndată florile şi se va apuca grăbită să le culeagă polenul și să le absoarbă parfumul. Dacă în aceeași grădină va intra o muscă, ea va ignora orbește frumuseţea și aroma florilor şi va pleca într-o căutare febrilă după vreo mortăciune sau după vreo grămadă de gunoi. Comportamentul este diferit pentru că natura lor este diferită.
Cum trebuie să se comporte creştinii? Vorbirea de rău este distructivă şi poate sfâşia comuniunea frăţească. Nu este de mirare că Biblia avertizează: `Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător“ (Iacov 4:11). Mesajul este clar şi limpede: cine se grăbeşte să critice nu păzeşte Legea, ci se aşază obraznic în scaunul Legiuitorului. El vrea să rivalizeze cu Dumnezeu și să-I ia locul.
Un prieten îmi zicea că ziarele pline cu veşti bune nu s-ar vinde nicăieri în lume și companiile de publicitate ar da faliment. Ziarele sunt pline de vești rele pentru că `asta se vinde“, asta are căutare pe piață. Ca să-mi dea un exemplu şi mai bun, prietenul m-a rugat să citesc textul din 2 Timotei 4:14: `Alexandru, arămarul, mi-a făcut mult rău“. Fratele m-a întrebat: `Nu-i aşa că ai vrea ca Sfântul Pavel să fi dat amănunte? De sute de ani există oameni care se întreabă ce rău i-o fi făcut Alexandru arămarul lui Pavel. Este în natura noastră dorința de a ne interesa de ceea ce este rău“. A trebuit să recunosc că testul reușise. Niciodată nu văzusem textul acela așa, dar de atunci m-am frământat de multe ori să aflu: chiar... ce-i făcuse Alexandru?...
Biblia ne vorbeşte despre teribila suferinţă provocată de vorbirea de rău. Iosif a fost băgat în închisoare de învinuirea nedreaptă a soţiei lui Putifar. Nabot a fost ucis de calomnia Izabelei.
Ieremia a fost batjocorit de popor. Chiar şi Hristos a gustat din amarul celui ce este învinuit pe nedrept şi batjocorit. Despre El s-a spus ba că era băutor de vin, ba că este stăpânit de un duh rău, ba că a fost ieșit din minți, ba că răscoală poporul, ba că vorbirea lui este plină de blasfemii la adresa lui Dumnezeu.
De ce sunt așa cei care vorbesc de rău? Pentru că ei se blochează în ei înşişi, alegând să se concentreze doar asupra aspectelor negative. S-ar putea ca ei să aibă dreptate şi observaţiile lor să fie corecte, dar atitudinea lor este greşită şi nu foloseşte nimănui. Este ca şi diferenţa dintre un termometru şi un termostat. Termometrul „citeşte“ corect realitatea. Termostatul citeşte şi el realitatea, dar nu se opreşte aici, ci porneşte imediat aerul condiţionat sau staţia de termoficare pentru a aduce incinta la temperatura optimă creşterii. Ce s-ar face o crescătorie de pui sau o seră de flori dacă termostatul ar funcţiona doar ca termometrul? Viaţa ar fi condamnată la moarte.