„Să lăsăm copiilor moștenire dragostea față de Dumnezeu, pentru familie și pentru cultura românească”

O carieră construită pe promovarea folclorului românesc nu poate avea la bază decât convingerea că acesta redă în cea mai autentică formă identitatea poporului român. Ne confirmă această realitate realizatoarea de televiziune Iuliana Tudor, pentru care folclorul nu înseamnă doar cântec sau dans, ci reprezintă memoria poporului român. Aici se regăsesc valorile autentice, credința, felul în care oamenii înțeleg iubirea, familia, suferința și bucuria, iar dacă pierdem această moștenire, riscăm să pierdem o parte din identitatea noastră, spune Iuliana Tudor. Ea ne-a vorbit cu bucurie despre principiile care țin direcția bună în viață: onoarea, demnitatea, măsura, iertarea, credința și iubirea față de semeni.

Ați mărturisit de multe ori că dragostea pentru folclor și pentru valorile autentice românești s-a născut în familie. Ce ați moștenit de la părinți și bunici și ce lecții considerați că v-au călăuzit cel mai mult în viață?

Am avut șansa să mă nasc într-o familie care a așezat munca, credința și bunul-simț în centrul vieții. Bunicii mei munceau de dimineața până seara, dar, cu toate acestea, găseau întotdeauna timp pentru familie, pentru vecini, pentru povești și pentru bucuria de a fi împreună. De la ei am învățat că viața nu înseamnă doar trudă, ci și echilibru. Satul avea un ritm firesc, în acord cu răsăritul și apusul soarelui, cu anotimpurile și cu sărbătorile care dădeau sens fiecărei perioade din an.

Bunicul meu era perceput de toți ca un om sever, un om al disciplinei și al cuvântului greu. Pentru mine însă a fost figura paternă autentică, omul de la care am învățat unele dintre cele mai importante lecții de viață. Îmi amintesc că ne așezam cu toții la masă și nimeni nu se atingea de mâncare până când bunicul nu rostea „Tatăl nostru”. Era un gest firesc, care nu avea nevoie de explicații. Atunci poate nu înțelegeam pe deplin puterea acelui moment, dar astăzi realizez că era lecția recunoștinței, a rânduielii și a faptului că nimic nu trebuie primit fără mulțumire către Dumnezeu.

Părinții mei au continuat această temelie. Au construit un cămin în care educația, respectul și dragostea au fost mai importante decât orice bun material. Nu suntem o familie perfectă, dar avem acele principii care țin direcția bună în viață: onoarea, demnitatea, măsura, iertarea, credința și iubirea față de aproape. Cred că acestea sunt cele mai valoroase moșteniri pe care le poți primi.

Familia este considerată prima școală a copilului. Într-o perioadă în care părinții se confruntă cu numeroase provocări, cât de important este rolul lor în transmiterea valorilor, a credinței și a respectului pentru tradiții?

În opinia mea, familia este cheia dezvoltării copilului. Astăzi nu este deloc simplu să crești un copil. Trăim într-o lume care ne consumă timpul și atenția, iar părinții sunt prinși între responsabilități profesionale și grija pentru familie. Tocmai de aceea cred că trebuie să ne întrebăm mereu ce punem pe primul loc.

Dacă un copil este cu adevărat prioritatea unui părinte, atunci timpul petrecut cu el, energia investită și prezența reală în viața lui devin mai importante decât multe dintre lucrurile pe care le considerăm urgente.

Aud uneori părinți spunând: „Dar viața mea unde mai este? Timpul pentru mine unde mai este?” Eu cred că, atunci când alegi să devii părinte, copilul devine o parte esențială din viața ta. Nu înseamnă că renunți la tine, ci că îți redefinești prioritățile. Este un privilegiu extraordinar să vezi cum cresc roadele educației pe care o oferi și să fii martor la formarea unui om.

Copiii învață mai puțin din ceea ce le spunem și mult mai mult din ceea ce văd la noi. Noi suntem primul lor model de om, iar responsabilitatea aceasta este uriașă. Dacă vrem să le transmitem credință, respect, bunătate și echilibru, trebuie să le trăim, în primul rând, noi înșine.

De-a lungul carierei dumneavoastră ați promovat constant folclorul românesc. Ce reprezintă astăzi folclorul pentru identitatea noastră națională și de ce credeți că este important să fie cunoscut și de generațiile tinere?

Am sentimentul că în ultimii ani oamenii încep să se întoarcă spre rădăcini. Observ tot mai mulți tineri interesați de costumul popular, de muzica tradițională, de meșteșuguri și de obiceiurile autentice. Este un semn bun.

Folclorul nu înseamnă doar cântec sau dans. El este memoria unui popor. În el se regăsesc credința, valorile, felul în care oamenii au înțeles iubirea, familia, suferința și bucuria. Dacă pierdem această moștenire, riscăm să pierdem o parte din identitatea noastră.

Cred că responsabilitatea noastră este să recreăm contextul în care tradițiile să fie vii, nu doar expuse într-un muzeu. Copiii trebuie să le poată trăi, să le înțeleagă și să le simtă. Numai așa vor merge mai departe, firesc, din generație în generație.

Satul românesc a fost multă vreme locul în care credința, familia și tradițiile au format un mod de viață echilibrat. Ce credeți că poate învăța omul contemporan din această moștenire culturală și spirituală?

Cred că omul de astăzi are nevoie să redescopere simplitatea. Satul românesc ne amintește că viața adevărată nu se consumă în fața unui ecran și nici în goana după performanță permanentă. Acolo înveți că oamenii sunt mai impor­tanți decât lucrurile, că timpul petrecut împreună este mai valoros decât multe acumulări materiale și că dimensiunea spirituală a vieții nu poate fi înlocuită de niciun succes profesional.

Avem nevoie de oameni-reper, de oameni care să ne inspire prin felul în care trăiesc, nu doar prin ceea ce spun. Cred că satul românesc încă păstrează astfel de modele și de aceea are atât de multe lucruri de oferit lumii de astăzi.

Sunteți mamă și o personalitate publică apreciată, cum reușiți să păstrați echilibrul între viața de familie și activitatea profesională și ce sfat le-ați oferi părinților care își doresc să fie mai prezenți în viața copiilor lor?

Nu există o rețetă perfectă și nici echilibru în fiecare zi. Există însă alegeri conștiente. Încerc să fiu prezentă cu adevărat atunci când sunt acasă și să nu las ritmul profesiei să îmi fure momentele importante din familie.

I-aș îndemna pe părinți să se bucure de fiecare etapă din viața copiilor lor. Timpul trece incredibil de repede și nu se mai întoarce. Să îi asculte, să îi privească, să fie cu adevărat acolo, nu doar fizic. În același timp, cred că este important să avem grijă și de noi înșine. Un părinte echilibrat poate oferi mai mult copilului său. Iar stabilirea priorităților este esențială, pentru ca, peste ani, să nu rămânem cu regretul că am fost ocupați exact atunci când copiii aveau cea mai mare nevoie de noi.

Anul acesta este dedicat comemorării sfintelor femei din calendar - mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame; cât de actuale considerați că sunt aceste modele feminine și ce valori credeți că pot inspira femeilor și familiilor de astăzi?

Cred că primul pas este să le cunoaștem. Îi încurajez pe oameni să citească viețile acestor femei sfinte. Astăzi avem acces foarte ușor la informație, iar viețile lor sunt impresionante. Dincolo de diferențele de epocă, provocările sufletului omenesc rămân aceleași. Curajul, răbdarea, credința, puterea de a ierta, iubirea jertfelnică și statornicia sunt valori care nu își pierd niciodată actualitatea. Aceste femei ne arată că adevărata putere nu stă în zgomot sau în afirmarea de sine cu orice preț, ci în discreție, în demnitate și în fidelitatea față de valorile în care crezi.

După atâția ani petrecuți în slujba promovării culturii tradiționale românești, care credeți că este cea mai importantă moștenire pe care avem datoria să o transmitem copiilor și ne­poților noștri?

Mi-aș dori ca fiecare copil să știe că aparține unui popor cu o istorie veche, cu tradiții și obiceiuri care dau identitate acestui neam. Să înțeleagă că respectul pentru trecut nu înseamnă să rămâi ancorat în el, ci să construiești viitorul pe temelii solide.

Aș vrea să le lăsăm moștenire dragostea față de Dumnezeu, pentru familie și pentru cultura românească. Să le spunem că educația face întotdeauna diferența, că măsura aduce echilibru, iar bunătatea nu se demodează niciodată. Dacă vom reuși să le transmitem aceste lucruri, sunt convinsă că vor ști să ducă mai departe ceea ce am primit și noi de la cei dinaintea noastră. Aceasta este, până la urmă, cea mai frumoasă formă de continuitate.