Să nu ne punem încrederea în oameni

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 570-571

„În anul 1890, tânărul Ioan Moroi s-a dus cu alți pelerini să se închine la Mormântul Domnului. Ajungând la peștera Cuviosului Xenofont, a întâlnit un pustnic sfânt care i-a spus:

– Frate Ioane, ai venit aici să cauți oameni sfinți? Niciodată în viață să nu te iei după om, oricât de sfânt ți s-ar părea. Că astăzi te folosești de el, iar mâine te poți sminti. Voiești să ai călăuză în viață? Citește Sfânta Scriptură și învățăturile Sfinților Părinți și urmează pe cât poți cuvintele lor, că de ei niciodată nu te vei sminti.

Să știi că te vei face călugăr în Sfântul Munte, dar după câțiva ani te vei întoarce în țara ta și vei ajunge preot și începător de frați, iar la sfârșitul vieții vei avea mari ispite. Însă, de vei avea răbdare, cu ajutorul lui Hristos pe toate le vei birui și te vei încununa.

Această prevestire s-a împlinit întocmai în viața protosinghelului Ioanichie Moroi.

În anul 1909, învrednicindu-se de darul preoției, Părintele Ioanichie a fost numit egumen la Schitul Sihăstria, care era în paragină. Spuneau ucenicii lui că 35 de ani a suferit în schit tot felul de ispite, lipsuri, asupriri de la diavoli, amenințări de la oameni, boli și alte nevoi. Însă, pentru credința și răbdarea lui, cu ajutorul Maicii Domnului, a făcut dintr-un schit pustiu cea mai aleasă sihăstrie din țara românească.

Spuneau părinții că din prima zi a introdus în biserică liturghia zilnică și cele șapte laude, după rânduiala Mănăstirii Neamț. Însă niciodată nu dădea binecuvântare de începerea slujbei până nu erau toți frații adunați.

Spuneau iarăși despre dânsul că întotdeauna săvârșea cele sfinte cu mult post, cu credință și cu lacrimi. Mai ales în Postul Mare, nu primea hrană decât sâmbăta și duminica. În celelalte zile se întărea numai cu Preacuratele Taine.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)