Să trăim ortodox credința. Teoria va deveni lumină și viață
Din secolul al XIV-lea, a doua duminică din Postul Mare este dedicată cinstirii Sfântului Grigorie Palama (1296-1359). Acest lucru s-a întâmplat în anul canonizării Sfântului Arhiepiscop al Tesalonicului, 1368. Evlavia populară din spaţiul bizantin a dus la canonizarea şi cinstirea lui. În persoana Sfântului Grigorie Palama, contemporanii săi l-au văzut pe părintele care a salvat Ortodoxia isihastă în faţa raţionalismului scolastic, care pătrunsese în mediile intelectuale bizantine. De aceea, duminica închinată lui este imediat după Duminica Ortodoxiei, fiind de fapt o prelungire a cinstirii dreptei credinţe.
În cartea Foame şi sete după Dumnezeu - înţelesul şi folosul postului, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în textul dedicat Duminicii a doua din Postul Mare spune că acum Biserica îl pomeneşte pe Sfântul Grigorie Palama „pentru a ne arăta că dreapta credinţă pe care am prăznuit-o în mod deosebit în prima duminică a Sfântului şi Marelui Post al Paştilor nu este o credinţă teoretică, ci este credinţa care duce pe credinciosul ortodox la viaţă şi lumină veşnică”.
Ieromonahul Makarios Simonopetritul în Triodul explicat scrie: „Canonizarea Sfântului Grigorie Palama şi instituirea sărbătorii sale în a doua duminică a Postului Mare, îndată după Duminica Ortodoxiei, consacrau deciziile celor două Sinoade isihaste de la Constantinopol, din anii 1341 şi 1351, drept însăşi expresia Ortodoxiei şi a marii tradiţii dogmatice bizantine”. Praznicul Sfântului Grigorie era rânduit astfel alături de cel al restaurării cultului sfintelor icoane, împreună cu el un loc privilegiat şi semnificativ în cursul anului liturgic. „Astfel, victoriei ortodocşilor asupra ereticilor iconoclaşti din secolul al IX-lea îi este asemănată şi victoria isihaştilor ortodocşi din secolul al XIV-lea asupra teologilor raţionalişti bizantini.”
Ascet și teolog, apărător al dreptei credințe
Duminica Sfântului Grigorie Palama continuă serbarea victoriei Ortodoxiei asupra ereziilor în decursul istoriei Bisericii, pentru că el este considerat între marii apărători ai dreptei credinţe. Este numit în imnurile Triodului: „Trâmbiţa teologiei, gura cea insuflată de focul darului, cinstitul locaş al Duhului, stâlpul Bisericii cel nemişcat, bucuria cea mare a lumii, râul înţelepciunii, sfeşnicul luminii, steaua cea luminoasă, care luminează lumea” sau „apărătorul creştinătăţii şi împotrivitorul păgânătăţii, folositorul cel călduros al credinţei, marele îndreptător şi învăţător; vioara cea bine tocmită a Duhului, limba cea strălucitoare ca aurul, izvorul care izvorăşte ape de vindecări credincioşilor; marele şi minunatul Grigorie”; pe care îl lăudăm ca „pe învăţătorul Bisericii, pe vestitorul dumnezeieștii lumini, pe tăinuitorul cel ceresc al Treimii. Podoaba cea mare a monahilor; pe cel ce a strălucit cu fapta şi cu gândirea la cele de sus; lauda Tesalonicului, care este păstorul cel bun şi discipol al lui Hristos”. Iar despre scrierile sale, imnografii inspiraţi spun că sunt rouă cerească, miere, pâinea îngerilor, nectar şi izvor de apă vie, scară care duce de la pământ la cer.
Toată rânduiala liturgică a slujbei Utreniei din această duminică preamărește apărarea dreptei credinţe şi ne trimite la Ortodoxia isihastă a Sfântului Grigorie Palama: „Înşelăciunea celor rău credincioşi o ai ars, Înţelepte, şi credinţa ortodocşilor bine o ai arătat şi ai luminat lumea. Pentru aceasta purtător de biruinţă te-ai arătat, stâlp Bisericii şi arhiereu adevărat. Deci nu înceta rugându-te lui Hristos, să ne mântuiască pe noi pe toţi”. Toate aceste mărturisiri imnografice ortodoxe nu au ca scop să arate originalitatea sfântului, ci identitatea teologiei sale cu tradiţia ascetică şi dogmatică a Ortodoxiei.
Făptuirea lui confirma credința și cuvântul său
Unirea primelor două duminici din Postul Mare prin sărbătorirea dreptei credinţe ne pune înainte timpul postului ca o perioadă de prăznuire şi mărturisire a Ortodoxiei noastre. Faptul că postim este o afirmare a Ortodoxiei. Împlinirea postirii prin pocăinţă şi fapte bune arată Ortodoxia noastră şi nădejdea că prin acest efort ascetic vom dobândi viaţa veşnică.
Pentru aceasta parcurgem drumul luminos al postului având ca far călăuzitor teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama, care se adresează atât minţii noastre, cât şi inimii noastre.
Isihasmul este drumul ortodoxului spre întâlnirea cu Dumnezeu încă din lumea aceasta. Este o pregustare a bucuriei paradisiace încă de aici, din timpul vieţii noastre pământeşti, prin asceză, post şi rugăciune.
Sfântul Grigorie Palama mărturiseşte în teologia sa că oamenilor sfinţi pentru credinţa şi multa lor rugăciune, când voieşte Dumnezeu, li se oferă bucuria duhovnicească de a ajunge să vadă lumina Împărăţiei cerurilor, de care s-au bucurat Sfinţii Apostoli, Petru, Iacob şi Ioan la Schimbarea la Faţă a Domnului Iisus Hristos de pe Muntele Tabor.
Importanţa Sfântului Grigorie Palama pentru Ortodoxie o arată şi cuvintele Sinaxarului din această duminică, unde este numit „fiu al dumnezeieștii şi neînseratei lumini, cu adevărat om al lui Dumnezeu şi minunat serv şi slujitor al lui Dumnezeu (…)”, iar despre însuşirile lui aghiograful scrie: „Era peste măsură de blând şi smerit, însă nu când era vorba de Dumnezeu şi de cele dumnezeieşti; în acestea era mare luptător; era fără ură şi îngăduitor; căuta, atât cât îi sta în putinţă, să răsplătească cu bine pe cei care se purtau rău cu el; nu primea cu uşurinţă cuvintele ce se spuneau împotriva unora; era răbdător şi cu suflet mare în greutăţile ce veneau asupra lui de fiecare dată; era mai presus de orice plăcere şi slavă deşartă; era totdeauna simplu în toate trebuinţele trupului, deşi cu timpul trupul lui se slăbise cu totul; blândeţea, liniştea şi necontenita lui bunăvoinţă a tăriei sufletului său se desăvârşiseră atât de mult în el, încât aceste însuşiri se arătau şi pe dinafară celor care-l priveau; în toate totdeauna înţelegător, atent şi ordonat”.
Acest portret aghiografic ni-l arată pe Sfântul Grigorie Palama ca un monah desăvârşit, care trăia cu toată fiinţa în tradiţia isihastă. Pentru el singura cale de a ajunge la bucuria vederii luminii taborice era drumul trăirii isihaste prin asceză, rugăciune şi practicarea virtuţilor creştine.
Prin întâlnirea cu teologia isihastă a Sfântului Grigorie Palama în Duminica a doua din Postul Sfintelor Paşti, Biserica ne descoperă bucuria luminii taborice care ne duce la bucuria luminii Învierii lui Hristos ce ne-a dăruit raiul şi viața veşnică. De aceea, noi îl cinstim în această duminică mărturisind: „Înger te-ai arătat pe pământ, vestind oamenilor cele dumnezeieşti, ce nu se pot grăi. Ca având minte omenească şi trup, cu glasurile ca ale celor fără de trupuri, ne-ai făcut pe noi de ne-am minunat, de Dumnezeu grăitorule, a striga ţie acestea: Bucură-te, prin carele s-a gonit întunericul! Bucură-te, prin carele a venit lumina! Bucură-te, vestitorule al Dumnezeirii celei nezidite! Bucură-te, cela ce ai spus că firea lui Dumnezeu este înălţime neajunsă! Bucură-te, cela ce ai zis că lucrarea Lui este adâncime, care nu se poate lesne vedea! Bucură-te, că slăvirea lui Dumnezeu bine o ai vestit! Bucură-te, că părerile făcătorilor de rele le-ai mustrat! Bucură-te, luminătorule, cela ce ai arătat Soarele! Bucură-te, paharule, carele dai băutură nemuritoare! Bucură-te, prin carele străluceşte adevărul! Bucură-te, prin carele s-a întunecat minciuna! Bucură-te, învăţătorule al darului” (Icos, Duminica Sfântului Grigorie Palama).