Schitul Maicilor, prima biserică translată în Capitală

Ridicată în 1726, în vremea voievodului Nicolae Mavrocordat, de Tatiana Hagi Dina, biserica era destinată închegării unei obşte monahale de călugăriţe drept mulţumire pentru ajutorul dat de Dumnezeu la scăparea din robia otomană. Au fost ridicate chiliile, cuhnia şi alte dependinţe în stil brâncovenesc şi în armonie cu lăcaşul de cult, ca într-o veritabilă cetate. Noua ctitorie era afierosită mitropoliei. Cutremurul din 1940 a pricinuit multe stricăciuni, biserica intrând într-un proces de consolidări, mai ales din 1951, prin purtarea de grijă a patriarhului Justinian, care a refăcut întreg ansamblul, aici funcţionând parte din atelierele Institutului Biblic. După 256 de ani de la ridicare, în iunie 1982, Biserica Schitul Maicilor era mutată pe o distanţă de 245 m spre răsărit, deoarece se afla în colţul sud-estic al noii Case a Poporului. În schimb, incinta a fost demolată în întregime. După mutare, biserica a mai funcţionat puţin, fiind închisă cultului. A fost redeschisă în anul 1995.