Scrisoare din Finlanda: Crăciunul în Finlanda

Ortodoxia are în Finlanda, cea mai nordică ţară a Uniunii Europene, o istorie de peste opt sute de ani. Istoric, noi suntem fiii Bisericii ruseşti, însă din 1923 Biserica Ortodoxă Finlandeză ţine de Patriarhia de Constantinopol.

Cei mai mulţi dintre finlandezi sunt luterani, dar noi, ortodocşii, deşi reprezentăm doar 1,4% din populaţie (adică 60.000 din totalul de 5 milioane de finlandezi) ne bucurăm de aceleaşi privilegii ca şi luteranii. Aceşti doi factori - istoria noastră şi locul pe care îl ocupăm în societatea finlandeză, ca minoritate - influenţează modul în care serbăm noi Crăciunul. Din perspectivă liturgică şi duhovnicească, încercăm să subliniem importanţa ţinerii postului Crăciunului încă de la început, de pe 15 noiembrie. Lucrul acesta nu e uşor, din cauza mesajului reclamelor, contrar spiritului perioadei de post. De asemenea, ne confruntăm şi cu tradiţiile seculare finlandeze, cu tot felul de petreceri înaintea Crăciunului, în care se face abuz de mâncare şi băutură. Aceste lucruri sunt absolut în contradictoriu cu ceea ce învaţă Biserica despre cum să ne pregătim pentru o aşa mare sărbătoare. Unii sărbătoresc Crăciunul încă din ajun, care e încă o zi de post. Ca ortodocşi, încercăm să le reamintim oamenilor că sărbătoarea Crăciunului se ţine pe 25 decembrie, nu pe 24. De fapt, acest fenomen e tipic şi în cazul Paştelui, din cauza mass-mediei, care tinde să sărbătorească totul în avans, astfel încât, atunci când vine timpul adevăratei serbări, nu mai rămâne nimic de serbat. În orice caz, Biserica nu încetează să înveţe corect atât despre perioada de pregătire, cât şi despre perioada de sărbătorire care, în cazul Naşterii Domnului, durează până la Anul Nou. În mod cert, mai sunt multe de făcut, de vreme ce foarte mulţi oameni spun că pe 26 decembrie Crăciunul s-a încheiat. Naşterea Domnului în Finlanda e o sărbătoare tipică a familiei. Însă cei care sunt singuri în mod obişnuit se simt acum şi mai singuri. Din acest motiv, bisericile şi organizaţiile seculare organizează pentru aceştia mese de Crăciun şi tot felul de întâlniri. Multe familii de la oraş merg la ţară, la părinţi sau bunici, pentru a serba împreună Crăciunul. În parohiile ortodoxe se ţin slujbe în după-amiaza de Ajun. Seara, însă, nu se ţin slujbe, datorită obiceiului vechi de a sta cu toţii împreună, în familie. Există o singură excepţie. În seara de Ajun, toţi merg să viziteze cimitirele, iar după lăsarea serii, mii de candele strălucesc la morminte. Cu acest prilej, preoţii ortodocşi săvârşesc parastase în cimitire, chiar şi atunci când temperaturile coboară până la -30ºC. Cea mai importantă slujbă legată de sărbătoarea Naşterii Domnului se desfăşoară în dimineaţa de Crăciun. În unele Biserici, mai ales în oraşe, slujba începe la miezul nopţii; ea este compusă din Utrenie şi Liturghie şi durează în jur de două ore. Abia după slujbă poate începe masa de Crăciun. În unele familii ortodoxe, obişnuitele daruri se oferă tot după Litughie, însă majoritatea le oferă din ajun. De Crăciun, toţi oamenii stau acasă. A doua zi, însă, de „Soborul Maicii Domnului“ (luteranii îi spun ziua Sfântului Ştefan), există obiceiul vizitării rudelor şi prietenilor. În parohiile de la ţară, preoţii mai vizitează casele şi pe 26, prilej cu care li se oferă prăjituri cu cafea şi o şuncă special gătită pentru Crăciun. În vechime, pe data de 26 decembrie se organizau concursuri de sănii trase de cai pe lacurile îngheţate. Astăzi se fac întreceri cu maşinile, tot pe gheaţă, însă unii se tem că, datorită schimbărilor climatice, astfel de întreceri vor deveni amintire. Învăţătura duhovnicească pe care încercăm să o transmitem credincioşilor noştri este cea despre Cuvântul lui Dumnezeu care s-a întrupat. Într-o cântare de Crăciun spunem: „Hristos se naşte măriţi-L…“. Nu spunem că „S-a născut“, ci că „se naşte“. Când citim Evanghelia şi auzim cuvântul lui Dumnezeu, acele cuvinte pot intra în viaţa noastră şi pot deveni vii. Abia atunci cuvântul sfânt se întrupează în noi. Dar ce se întâmplă atunci când ne închidem inima şi viaţa faţă de Hristos? Atunci, din nou, El nu-Şi găseşte locaş în lumea aceasta. La fiecare Sfântă Liturghie, când se citeşte Evanghelia, noi ar trebui să primim cuvântul lui Dumnezeu şi să-l lăsăm să devină faptă în viaţa noastră. În acest fel ne facem vrednici de a-l primi pe Hristos în Sfânta Împărtăşanie. Crăciunul are şi el, acelaşi rol: de a ne învăţa să-i facem loc lui Hristos în viaţa noastră, pe parcursul celor 40 de zile premergătoare şi de a-L primi cât mai deplin la Sfânta Liturghie. Din nord, din sânul Bisericii Ortodoxe Finlandeze, doresc tuturor românilor, fraţi în credinţă, ca Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos să le aducă multă binecuvântare!