Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia

Sfântul Iason era din aceeaşi cetate cu Sfântul Apostol Pavel, din Tars, iar Sosipatru era din Ahaia Greciei. Cei doi erau rude cu Sfântul Apostol Pavel. Iason a fost episcop în Tars, iar Sosipatru în Iconia. Au mers împreună şi au propovăduit Evanghelia, ajungând în insula Cherchira (Corfu), unde au zidit o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Ştefan.

Au fost denunţaţi conducătorului păgân al insulei, Herculin, care i-a închis într-o temniţă unde erau arestaţi şapte tâlhari. Sfinţii Apostoli i-au adus pe calea credinţei creştine pe cei șapte tâlhari. Aceştia s-au învrednicit de sfârşit mucenicesc pentru credinţa în Hristos, „fiind aruncaţi într-o căldare de smoală în clocot” şi aşa „şi-au dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu”, după cum menţionează Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române (volumul VIII, luna aprilie), care ne spune că „străjerul temniţei a crezut în Hristos şi pentru aceasta i s-a tăiat capul”. Fiica dregătorului, ce se numea Cherchira, văzând martiriul acestor mucenici, a crezut în Hristos. Tatăl ei aflând că a devenit creştină a ordonat să fie arestată, apoi a poruncit „să fie spânzurată de un lemn şi a înăbuşit-o cu un fum greu”, după care a fost „săgetată până şi-a dat duhul în mâinile lui Hristos”.

Venind alt dregător în insula Cherchira şi fiind înştiinţat că Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru erau în temniţă, a cerut să-i fie aduşi înainte. Ordonă să fie aruncaţi „într-o baie de smoală cu pucioasă şi ceară în clocot”. Prin rânduiala lui Dumnezeu, sfinţii au ieşit nevătămaţi. „Atunci s-au înspăimântat toţi, şi mulţi, împreună cu dregătorul însuşi, au venit la credinţa lui Hristos. După ce au fost eliberaţi, Sfinţii Apostoli i-au adunat pe cei ce crezuseră şi, învăţându-i cuvântul adevărului, i-au botezat pe toţi în numele Sfintei Treimi, iar dregătorului i-au pus numele Sebastian. Au făcut şi alte multe minuni Sfinţii Apostoli şi au zidit biserici frumoase, împreună cu dregătorul, săvârşindu-le pe toate şi cu sfinţenie, iar obştea credincioşilor sporea” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul VIII, luna aprilie). Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru, ajunşi la bătrâneţe, au trecut cu pace la Domnul.

Sfinţii Mucenici Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia († 286) au trăit când împărat era Diocleţian (284-305), care i-a persecutat pe creştini. Sfinţii nu au dorit să aducă jertfă idolilor şi dregătorul Tavrinie, prinzându-i în satul lor, Ozovia, i-a aruncat în temniţă. De aici i-au dus la Durostorum, unde au fost interogaţi şi de dregătorul Gavinie, alături de Tavrinie. Ei au cerut sfinţilor să jertfească idolilor şi au fost refuzaţi. Mai întâi de Maxim, apoi de Dadas şi Cvintilian. Au fost judecaţi şi supuşi la chinuri, iar apoi au fost duşi în satul lor, Ozovia, unde li s-au tăiat capetele într-o zi de 28 aprilie, primind cununa muceniciei.