Sf. Cuv. Ioan, ucenicul Sfântului Cuv. Grigorie Decapolitul

Sfântul Cuvios Ioan (†820) părăsit de tânăr lumea „şi iubind pe Hristos, a mers la marele învăţător Grigorie Decapolitul (20 noiembrie), care l-a făcut monah şi vieţuia împreună cu el, nevoindu-se întru toate şi plăcând lui Dumnezeu. Avea atâta sârguinţă spre tot lucrul bun încât şi însuşi învăţătorul lui, Sfântul Grigorie, se bucura de el şi slăvea pe Dumnezeu. Când rău credinciosul împărat Leon Armeanul (814-820) a ridicat, ca un al doilea val, lupta împotriva sfintelor icoane, acest cuvios loan a mers în Constantinopol, împreună cu dascălul său Grigorie şi cu Iosif Imnograful (4 aprilie), şi mergând prin cetate, îi întăreau pe creştini să stea în dreptcredincioasa mărturisire a credinţei. Asemenea şi după căderea Sfântului Iosif în mâna arabilor şi după mutarea la Domnul a Sfântului Grigorie, dascălul său, Cuviosul loan, rămânând în Constantinopol, se nevoia în ostenelile cele obişnuite şi în mărturisirea dreptei credinţe, nu numai pentru mântuirea sa, ci şi pentru a celorlalţi, punându-şi viaţa în primejdie, ca un adevărat mărturisitor al credinţei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române,volumul VIII, luna aprilie).

Sfântul Ioan a mers să se închine la Locurile Sfinte, rămânând o vreme la lavra Sfântului Hariton. Nu după mult timp, la adânci bătrâneţi, s-a mutat la Domnul şi a fost îngropat de Sfântul Iosif,  alături de Sfântul Grigorie, în noua biserică pe care Sfântul Iosif a ridicat-o, aproape de Constantinopol, în cinstea Sfântului  Nicolae.