Sf. Cuv. Macarie cel Mare şi Macarie Alexandrinul; Sf. Ier. Marcu, Mitropolitul Efesului; Sf. Mc. Eufrasia
Sfântul Cuvios Macarie cel Mare a trăit în secolul al 4-lea în Egipt. După ce i-au murit soţia şi părinţii, şi-a împărţit averea săracilor şi a devenit ucenic al unui monah bătrân. Şi-a făcut chilie în pustie, devenind monah, petrecând în rugăciune, înfrânare şi în lucrul mâinilor. A fost ucenic al Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, care l-a îndrumat în viaţa ascetică. Către vârsta de 40 de ani, Sfântul Macarie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni. La vârsta de 90 de ani s-a mutat în pace la Domnul.
Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul a fost un călugăr egiptean din secolul al 4-lea şi face parte din prima generaţie a Părinților pustiei. Este cunoscut în principal din Patericul egiptean și din Istoria lausiacă a lui Paladie, unde este numit Macarie Alexandrinul. La vârsta de 40 de ani, primește botezul și se decide să devină călugăr în deșertul Egiptului. Merge la Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, care îl tunde în monahism. După câțiva ani merge la Schetia și la Nitria. A fost unul din primii călugări de la Nitria hirotoniţi preoți. A trăit 60 de ani în pustie și a trecut la Domnul la venerabila vârstă de 100 de ani.
Tot în această zi îl pomenim şi pe Sfântul Ierarh Marcu, Mitropolitul Efesului, care s-a născut la sfârşitul secolului 14 în Constantinopol. La vârsta de 26 de ani devine monah într-o mănăstire din apropierea Nicomediei. Din cauza incursiunilor turceşti din zonă, se întoarce la Constantinopol şi intră în Mănăstirea Sfântului Gheorghe a Manganelor. Aici s-a aplecat asupra studierii operelor Sfinţilor Părinţi şi a redactat mai multe tratate dogmatice, urmând linia Sfântului Grigorie Palama, dar şi câteva lucrări despre rugăciune. Împăratul Ioan al VIII-lea Paleologul l-a determinat să accepte să fie Mitropolit al Efesului. În această calitate a participat la Sinodul unionist de la Ferrara - Florenţa. El a refuzat să semneze hotărârile acestui sinod şi întors în Bizanţ porneşte o campanie împotriva hotărârilor lui. Este nevoit să părăsească Constantinopolul şi merge la Efes. De aici ajunge în insula Lemnos, unde i s-a stabilit domiciliul forţat de către împărat. În 1442 este eliberat şi se întoarce la mănăstirea sa, unde s-a mutat la Domnul în anul 1444.