Sf. Cuv. Maria Egipteanca; Sf. Cuv. Macarie Mărturisitorul; Sf. Mc. Gherontie; Sf. Cuv. Varsanufie de la Optina

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca (sec. V-VI), prin rugăciune neîncetată şi aspră postire, s-a învrednicit să fie un model de pocăinţă pentru creştini. Lucrarea despre Viaţa Sfintei Maria Egipteanca este redactată de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Din acest text ştim că era din Egipt şi se numea Maria. La vârsta de 12 ani a părăsit casa părintească şi a mers în Alexandria. Aici a dus vreme de 17 ani o viaţă păcătoasă, robită de patima desfrânării. Într-o zi, pe când avea 29 de ani, vede mai mulți bărbați din Libia și Egipt care alergau spre mare pentru a se îmbarca în corăbiile ce urmau să-i ducă în Țara Sfântă pentru a se închina la Sfintele Locuri din Ierusalim și a cinsti Sfânta Cruce. Pentru a pierde pe cât mai mulți dintre ei prin desfrânare, îi convinge pe unii să o ia și pe ea pe una dintre corăbiile ce mergeau în Țara Sfântă. Pe drum, pe mulți îi întinează prin desfrânare de la scopul pelerinajului lor la Ierusalim. 

Ajunși în Cetatea Sfântă pentru sărbătoarea Sfintei Cruci, toți pelerinii intră în biserică pentru a cinsti lemnul de viață dătător, numai ea nu poate ajunge să se închine. Încearcă de mai multe ori să intre și, văzând că nu poate, se retrage într-un colț din curtea bisericii și, având reve­lația cauzei ce nu-i permitea accesul în lă­cașul sfânt, se roagă Sfintei Fecioare Maria, a cărei icoană se afla în acel loc, și-i cere ajutorul pentru a se putea închina la Sfânta Cruce, promi­țând că se va lepăda de lume și va merge acolo unde o va călăuzi Maica Domnului, pentru pocă­ință. Cu puterea Preasfintei Fecioare, Cuvioasa reușește să intre în biserică pentru a cinsti Sfânta Cruce. Apoi este îndrumată de Maica Domnului să treacă Iordanul pentru a se nevoi în pustiu, unde va găsi „bună odihnă”. Se spovedește și se îm­păr­tășește la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul de la Iordan. După ce pri­mește binecuvântarea cuminecării, trece râul Iordan și se ne­voiește în pustie vreme de aproape cinci decenii. 

Timp de 17 ani s-a luptat pentru a scăpa de urmările celor 17 ani de viață desfrânată. Ceilalți 30 de ani i-a petrecut intensificând asceza și rugăciunea, având permanent ajutorul Maicii Prea­sfinte. Când s-a întâlnit cu părintele Zosima, de 47 de ani se nevoia în pustiul de dincolo de Iordan. După un an, așa cum îi spusese Cuvioasa, părintele Zosima, în seara Joii celei Mari vine la Iordan și o împăr­tășește cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi ea pleacă în pustie, iar el se întoarce la mănăstire. Trece încă un an și Cuviosul Zosima merge din nou în Postul Mare în pustiu și o găsește pe cuvioasa trecută la cele veș­nice, iar dintr-o scrisoare lăsată de ea află că a plecat la Domnul chiar în noaptea Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului, după ce a fost împărtă­șită de el, rugându-l să îngroape trupul ei. Acum el află și numele Cuvioasei, Maria. Cu ajutorul unui leu venit în chip minunat în inima pustiului, Cuviosul Zosima îngroapă trupul sfintei. Întors la mănăstire, Cuviosul Zosima descoperă tuturor taina minunată a vieții Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca.