Sf. Cuv. Mavra de pe Ceahlău; Sf. Mc. Pelaghia; Sf. Monica

Sfânta Cuvioasă Mavra (sec. XVII-XVIII) s-a născut într-un sat de pe Valea Bistriţei, care nu era departe de muntele Ceahlău, primind la botez numele Maria. La vârsta de 20 de ani a urmat calea vieţii monahale, pentru a-şi dedica întru totul viaţa lui Hristos. A mers la Schitul lui Silvestru, unde trăiau în asceză şi rugăciune maici cuvioase, care au primit-o în obştea lor. La călugărie a primit numele Sfintei Muceniţe Mavra. După ce a trăit în ascultare mai mulţi ani în această obşte monahală, Mavra a cerut binecuvântarea stareţei şi a duhovnicului pentru a duce viaţă pustnicească într-un loc retras din muntele Ceahlău. După ce a primit marea schimă, a plecat la pustie. Şi-a făcut un bordei în care să se nevoiască şi să trăiască viaţă ascetică în duh isihast. Cuvioasa Mavra s-a nevoit pe muntele Ceahlău, răbdând frigul, vântul, zăpezile mari, căutând liniştea şi desăvârşirea duhovnicească la care a ajuns prin trăirea isihastă pe care şi-a asumat-o cu toată fiinţa. După o viaţă închinată ascezei şi rugăciunii, Bunul Dumnezeu i-a descoperit Cuvioasei timpul plecării ei din această lume trecătoare şi mutarea cu sufletul la viaţa cea netrecătoare din Împărăţia lui Dumnezeu. Ea a rugat pe maicile care o aveau ca îndrumătoare duhovnicească să-l cheme pe preotul ce-i era duhovnic, pentru a se spovedi şi apoi să se împărtăşească cu Sfintele Taine, înainte de trecerea sa la Domnul. A doua zi după ce s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos, maicile au descoperit trupul Cuvioasei lipsit de suflare, ea mutându-se la viaţa cea netrecătoare din Împărăţia cerurilor.

Sfânta Muceniţă Pelaghia († 290) era din Tarsul Ciliciei şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Era păgână de neam şi pentru frumuseţea şi înţelepciunea ei a fost logodită cu fiul împăratului. Descoperind credinţa în Hristos, a devenit creştină, primind Botezul. A renunţat la logodnă, dorind să-şi închine viaţa urmării lui Hristos. Aflând, împăratul a poruncit să fie adusă înaintea sa şi, nereuşind să o convingă să părăsească credinţa creştină, a condamnat-o la moarte, fiind „arsă într-o baie de bronz clocotită. Aşa Sfânta Pelaghia şi-a dat sfârşitul, luându-şi cununa mărturisirii, în ziua de 4 mai 290” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai).

Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin († 388), s-a născut în oraşul african Tagaste, în anul 332, din părinţi creştini. S-a căsătorit cu un demnitar păgân pe nume Patricius. Au avut trei copii: Augustin (15 iunie), Navigius şi Perpetua. Sfânta Monica s-a rugat pentru soţul şi fiul ei Augustin să devină creştini. Mai întâi s-a botezat soţul ei, Patricius, dar Augustin nu a urmat acest drum, ci dimpotrivă, i-a urmat pe ereticii maniheişti. Timp de nouă ani a rămas în această erezie, mama sa rugându-se neîncetat pentru el. Augustin se schimbă când îl întâlneşte pe Sfântul Ambrozie (7 decembrie), Episcopul Mediolanului (astăzi, Milano). Acesta, „ajungând să o cunoască pe Sfânta Monica, avea o mare preţuire pentru ea. După ce s-a botezat, Augustin şi mama sa, Monica, s-au hotărât să se reîntoarcă în Africa, dar pe drum, în oraşul Ostia de lângă Roma, Sfânta Monica a adormit întru Domnul, la vârsta de 56 de ani” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul IX, luna mai). Un fragment din sfintele ei moaşte se află la Biserica „Sfântul Anton”-Curtea Veche din Bucureşti.

 

Pr. Ciprian Florin Apetrei