Sfânţii Mucenici Nicandru şi Marcian († 298) erau soldaţi în armata romană de la Dunăre. Ei îşi îndeplineau slujba ostăşească în cetatea Durostorum (astăzi, Silistra), pe vremea împăratului
Sf. Ier. Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei
Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei (†444), s-a născut în Egipt, pe la anul 378. A fost nepotul lui Teofil, Arhiepiscopul Alexandriei (385-412). A studiat la Şcoala Catehetică din Alexandria. Cunoaştea literatura greacă şi pe cea latină. S-a nevoit timp de cinci ani în pustia Nitriei sub îndrumarea Sfântului Cuvios Isidor Pelusiotul (†436). Sfântul Chiril a ajuns Arhiepiscop al Alexandriei în anul 412.
„El a fost iniţiator şi al celui de-al III-lea Sinod Ecumenic, de la Efes, din anul 431, unde a fost condamnată învăţătura rău-credinciosului Nestorie, care, înţelegând greşit taina întrupării lui Dumnezeu, nu numai că nu cinstea pe Maica Domnului, ci mai cu seamă o defăima neîncetat. Deci, nevrând Nestorie să-şi recunoască rătăcirea, împăratul a hotărât adunarea Sinodului din Efes. Acolo, Sfântul Chiril şi tot Sinodul celor peste 200 de episcopi adunaţi la Efes - printre care era şi Episcopul Timotei al Tomisului, din Dobrogea - au statornicit în scris dreapta învăţătură că Domnul Hristos este nu numai Om adevărat, dar şi Dumnezeu adevărat, şi, de aceea, Preacurata Fecioară Maria, care L-a născut, nu este numai o Născătoare de om sau de Hristos, cum învăţa Nestorie, ci merită numele de Născătoare de Dumnezeu după trup (nu după dumnezeire), ca una care a primit să dea trup de om lui Dumnezeu-Fiul” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).
Sfântul Chiril a redactat o operă teologică importantă pentru lumea creştină, din care amintim: „Epistolele dogmatice, comentarii la cărţile Vechiului Testament, precum Închinarea şi slujirea în Duh şi Adevăr şi Glafire, dar şi ale Noului Testament (Comentariu la Evanghelia după Ioan) şi multe altele” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul X, luna iunie).
Sfântul Chiril a adormit cu pace în Domnul, la adânci bătrâneţi, în anul 444, Biserica numărându-l între marii Sfinţi Ierarhi şi Dascăli a toată creştinătatea şi prăznuindu-l, după cuviinţă, în zilele de 18 ianuarie şi 9 iunie.



.jpg)


