Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi; Sf. Mc. Nazarie, Ghervasie, Protasie şi Chelsie

Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (sec. XI) a trăit în urmă cu un mileniu în Imperiul Bizantin. Locul naşterii ei este localitatea Epivata din Tracia (astăzi localitatea Boiados din Turcia). Părinţii ei erau oameni bogaţi şi de neam bun, care şi-au crescut copiii în credinţă şi dragoste faţă de cele sfinte. Astfel, pe lângă viaţa ei plină de sfinţenie avem şi pe cea a fratelui ei, Eftimie, închinată slujirii lui Dumnezeu, mai întâi ca monah, iar apoi ca episcop în localitatea Madite.

La moartea părinţilor, moştenind o însemnată avere împreună cu fratele ei, Cuvioasa a împărţit partea ei celor săraci. Apoi a plecat la Constantinopol, unde a căutat să primească sfaturi duhovniceşti de la călugări şi călugăriţe cu viaţă aleasă. Aceştia au îndemnat-o să meargă în nordul Asiei Mici, în ţinutul Pontului. Aici a stat timp de 5 ani în Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. După această perioadă de noviciat a plecat în Ţara Sfântă şi s-a închinoviat la o mănăstire de călugăriţe din pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul şi rugăciunea.

La vârsta de 25 de ani, într-o noapte, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, care i-a spus: „Să lași pustia și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. După această anghelofanie a plecat în patria sa, dar mai întâi a trecut prin Constantinopol, unde în Biserica Maicii Domnului din Vlaherne s-a rugat cu lacrimi înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în care şi-a pus toată nădejdea.

Ajungând în Epivata, fără să spună cine este, trăind ca o străină, se nevoia în post şi rugăciune. Aici, după puţin timp de la întoarcerea ei, s-a mutat la viaţa veşnică, fiind înmormântată ca o străină. „Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, aflară trupul Preacuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului cel rău mirositor. Dar, în noaptea următoare, unuia dintre creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulțime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: «Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?» Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare” (Viaţa, Acatistul şi Paraclisul Sfintei Cuvioase Parascheva, Iaşi, 2002).

Creştinii din Epivata au luat trupul Cuvioasei şi l-au aşezat în Biserica „Sfinții Apostoli”, unde au început să se întâmple multe minuni. Cei din Epivata au construit o biserică pe locul casei părinteşti a Sfintei. Despre minunile care se săvârşeau în Epivata la sfintele moaşte ale Cuvioasei Parascheva s-a aflat în întreaga Peninsulă Balcanică, ceea ce a dus la canonizarea ei de către Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.