Sf. Ier. Teotim, Episcopul Tomisului; Sf. Cuv. Teodor Trihina

Sfântul Teotim († cca. 412) s-a născut în Dobrogea pe la jumătatea secolului al IV-lea, după cum aflăm din Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, în volumul al VIII-lea dedicat sfinţilor pomeniţi în luna aprilie, care ne spune că sfântul de tânăr a trăit „în nevoinţă, rugăciune şi cercetarea Sfintelor Scripturi, dobândind şi o aleasă cultură clasică grecească în şcolile vremii”. A devenit de tânăr călugăr, iar „pentru sfinţenia şi înţelepciunea sa a fost ales episcop al Tomisului”. El a devenit cunoscut şi printre barbari datorită virtuţilor sale. Hunii îl numeau zeul romanilor. 

„Ierarhul Teotim a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Ioan Gură de Aur (13 noiembrie), pe care, împreună cu Sfinţii dobrogeni Ioan Casian şi Gherman (29 februarie), l-a apărat în împrejurări grele. De asemenea, Sfântul Teotim era cunoscut pentru adânca sa cunoaştere teologică, fiind un bun apărător al credinţei ortodoxe. Un scriitor creştin, Socrate Scolasticul, spunea despre Sfântul Teotim că «era cunoscut de toţi, împăraţi, episcopi, călugări, credincioşi şi barbari, pentru evlavia şi cinstea vieţii sale»”. Prin scrierile sale, Sfântul Teotim este considerat întemeietorul Filocaliei româneşti. 

Sub păstoria Sfântului Teotim, mănăstirile şi sihăstriile din Dobrogea, renumite prin viaţa lor duhovnicească, au devenit cunoscute în întreg imperiul prin vestiţii „călugări sciţi”, teologi care au participat la discuţiile hristologice ale vremii. „În anul 399, Sfântul Ioan Gură de Aur i-a trimis fericitului Teotim călugări misionari pentru creştinarea hunilor, aflaţi atunci şi în Dobrogea. În anul 400, Sfântul Teotim a luat parte la un sinod local în Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan Gură de Aur, împotriva învăţăturii eretice a Episcopului Antonin al Efesului”. 

În anul 403, Episcopul Teotim a fost din nou în Constantinopol, luând apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur împotriva acuzaţiilor nedrepte care i-au fost aduse, dovedind prin aceasta adânca legătură duhovnicească dintre cei doi mari ierarhi.

Păstorind bine pe credincioşii din Dobrogea şi aducând la Hristos pe mulţi barbari, Sfântul Teotim s-a mutat cu pace la cele veşnice, „într-o zi de 20 aprilie, între anii 404 şi 407, ­fiind pomenit ca sfânt de vechile martirologii”, după cum precizează Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române. În anul 1992, a fost înscris de Biserica Ortodoxă Română în Calendarul bisericesc.