Sf. Mare Mc. Teodor Tiron; Sf. Mariamna; Sf. Împăraţi Marcian şi Pulheria

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (†304) a trăit la sfârşitul secolului III şi începutul secolului IV. El era de fel din Mitropolia Amasiei, din  localitatea Homialon. Sfântul Teodor făcea parte din ceata tironilor în armata romană, adică a celor de curând înrolaţi. Această trupă de recruţi era condusă de generalul Vringa. Imediat după ce a intrat în armata romană, a izbucnit în oraşul Amasia persecuţia contra creştinilor. El nu a ascuns că este creştin. Atunci când a venit ordinul ca toţi soldaţii să jertfească idolilor, Sfântul Teodor nu a intrat în templul păgân. Judecat şi îndemnat să jertfească idolilor, Sfântul Teodor a răspuns: „Fiecare ştie cui ostăşeşte, iar eu ostăşesc Stăpânului meu Hristos“. Mărturisea că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeul Cel adevărat, iar zeii păgânilor sunt idoli fără de suflet şi cioplituri de mâini omeneşti fără nici o putere.  A fost lăsat de generalul său un timp pentru a lua o decizie în  ceea ce priveşte jertfirea la idoli. În noaptea care a urmat, Teodor Tiron a incendiat templul zeiţei Cibele şi fiind descoperit a fost dus înaintea guvernatorului Publie. Din porunca acestuia a fost supus la chinuri. A fost bătut cumplit, întins pe roată şi trupul i-a fost „strujit cu unghii de fier” (Proloagele). De fiecare dată rămânea nevătămat, mărturisind cu bucurie: „Cu Hristos al meu am fost, sunt şi voi fi“. Atunci, dregătorul a poruncit să fie aruncat într-un cuptor cu foc. Astfel şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron.