Sf. Mc. Andrei Stratilat, Timotei, Agapie şi Tecla
Sfântul Mucenic Andrei Stratilat a trăit în timpul domniei împăratului Maximian (286-305). Era comandant în armată cu gradul de stratilat. Când perşii au intrat în Siria, încălcând hotarul de răsărit al Imperiului Roman, Antioh, conducătorul legiunilor romane, l-a trimis pe Sfântul Andrei împreună cu soldaţii săi să oprească înaintarea oştilor persane. Sfântul Andrei, chemând pe Hristos în ajutor, şi-a îndemnat ostaşii să se roage şi au reuşit să-i învingă pe invadatorii persani. „Sfântul Andrei a adus pe mulţi dintre ostaşii lui la credinţa în Hristos. Însă Antioh era om rău la suflet, crunt la fire şi duşman neîmpăcat al creştinilor. Pentru aceasta, au fost pârâţi Sfântul Andrei şi ostaşii lui la Antioh că se închină lui Hristos şi au fost aduşi la judecată ca nişte vinovaţi. Mărturisindu-şi sfinţii credinţa în Hristos, pe ostaşi, legându-i în lanţuri, i-au osândit să fie surghiuniţi în afara hotarelor Siriei, iar pe Sfântul Andrei, după ce l-au întins pe un pat de fier înroşit în foc, iar el a rămas nevătămat, s-au gândit să-l osândească la moarte. Socotind, însă, că nu este bine ca pe nişte ostaşi slăviţi şi viteji, precum erau ei, să-i piardă în mijlocul poporului, a poruncit să-i lase liberi, hotărând să-i piardă în taină, pentru alte pricini. Atunci, Sfântul Andrei şi ostaşii lui, văzându-se liberi, au mers îndată în Cilicia şi s-au botezat toţi, lucru pe care, aflându-l, dregătorul a poruncit să li se taie tuturor capetele. Atunci s-au numărat ca la 2.593 de ostaşi, care, crezând în Hristos Dumnezeu, s-au botezat şi au primit cununa muceniciei, împreună cu Sfântul Andrei Stratilat” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).
Sfântul Mucenic Timotei (†304) era din Palestina „şi, fiind desăvârşit şi la viaţă, şi la cuvânt, a fost făcut învăţător al dreptei credinţe. Mai apoi, a fost prins că vesteşte printre păgâni cuvântul lui Hristos şi a fost adus la Gaza înaintea lui Urban, pentru a fi judecat şi osândit. Stând la cercetare, Mucenicul Domnului a mărturisit fără teamă că este din partea creştinilor şi se închină doar Mântuitorului Hristos. Atunci a fost bătut rău şi chinuit în tot felul şi, nicidecum lepădându-se, a fost băgat în foc, unde şi-a primit sfârşitul mucenicesc. În aceeaşi cetate, Agapie şi Tecla, cea din Vizia, ţinându-se de credinţa lui Hristos, au fost daţi la fiare şi, astfel, au luat cununa muceniciei” (Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, volumul XII, luna august).