Sf. Mc. Matrona din Tesalonic; Sf. Mc. Filit şi Lidia, soţia sa, cu cei 4 fii ai lor (Denia Acatistului Bunei Vestiri)

Sfânta Matrona (secolele III-IV) era din Tesalonic. Ea s-a născut într-o familie săracă. Din copilărie a învăţat credinţa creș­tină. Ea a ajuns slujnica soţiei conducătorului Tesalonicului, ce se numea Pautila, care era păgână. Aceasta mergea „adeseori la templul din cetate, ca să se roage în legea ei, şi-şi lua însoți­toare şi pe slujnica sa, dar Matrona nu intra niciodată în templu, măcar că stăpâna ei o silea, ci, creștină fiind, alerga la biserica crești­nilor, unde se ruga fierbinte pentru răbdare şi pentru liniștea sufletului său. Deci, într-una din zile, Pautila i-a zis ei: «De ce nu mergi la templul nostru, ci umbli totdeauna la creștineasca biserică?» Şi, luând îndrăzneală, Matrona i-a răspuns: «Pentru că în biserica noastră vieţuieşte Dumnezeu, iar în templul vostru Dumnezeu nu este». Aflând, deci, că slujnica ei este creştină şi de aceea nu se supune îndemnurilor ei, Pautila a început a o bate şi a o chinui în tot felul, iar Matrona toate le răbda pentru Hristos şi la biserică se ducea pe ascuns de stăpâna ei” (Proloagele). De multe ori nu era doar bătută de stăpâna ei, ci chiar aruncată în temniţă de aceasta. Astfel, Pautila a aruncat-o în temniţă pe Matrona timp de patru zile, fără să-i dea nimic de mâncare. Întărită de Dumnezeu, sfânta a trecut aceste zile de temniță şi a fost scoasă din închisoare, fiind supusă la chinuri grele şi bătăi. Matrona mărturisea plină de curaj credinţa creştină, spunând că nici moartea nu o va îndepărta de Hristos. Este din nou aruncată în temniţă, iar după mai multe zile de chin şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind cununa muceniciei pentru mărturisirea dreptei credinţe în Hristos. Trupul ei a fost luat de creştini şi îngropat cu multă cinste. Mai târziu, Alexandru, Episcopul Tesalonicului, a zidit o biserică în cinstea sfintei, iar moaştele ei le-a aşezat în acest sfânt lăcaş.