Sf. Sfinţiți Mc. Pamfil preotul şi Valent diaconul; Sf. Ier. Flavian, Arhiepiscopul Constantinopolului

Sfinții Mucenici Pamfil preotul şi Valent diaconul au suferit moarte martirică în timpul persecuţiilor împăratului Maximin Daia (305-313). Sfântul Pamfil era de loc din Beirut, fiind bărbat vestit şi preot al cetăţii. El a înfiinţat în Cezareea Palestinei o mare bibliotecă, de peste trei mii de cărţi, pe care a dăruit-o Bisericii. A înfiinţat şi o şcoală în care se studia Sfânta Scriptură. Sfântul Pamfil era un învăţat vestit şi cu o viaţă îmbunătăţită. El s-a stabilit în Cezareea Palestinei, unde se bucura de multă preţuire. Sfântul şi-a împărţit averea săracilor şi trăia în fapte bune, în smerenie şi înfrânare, propovăduind Evan­ghelia şi aducând pe mulţi la credinţa creştină. Faima credinţei şi înţelepciunii sale a ajuns pretutindeni, ceea ce a atras mânia conducătorului Palestinei, Urban. Acesta l-a arestat şi l-a supus torturii. Timp de doi ani a stat închis Sfântul Pamfil. După moartea lui Urban, prigoana a continuat sub dregătorul Firmilian. În temniţa unde era închis Sfântul Pamfil mai erau închiși şi alţi creştini, printre care era şi Valent, diaconul din Ierusalim. Acesta era în vârstă și, având o minte ascuţită, ştia pe de rost Sfânta Scriptură. El împreună cu preotul Pamfil şi ceilalţi creştini închişi Îl mărturiseau cu mult curaj pe Hristos, chiar dacă erau torturaţi. Fiind osândiţi la moarte cei doi sfinţi, pe care îi sărbătorim astăzi, împreună cu alţi creştini, s-au ridicat glasuri din popor împotriva prigonitorilor. Firmilian a dus până la capăt sentinţa pe care a dat-o şi i-a martirizat pe creştinii închişi, printre ei fiind şi Pamfil preotul şi Valent diaconul. Pe unii i-a ars de vii, pe alţii i-a înjunghiat şi răstignit, iar altora le-a tăiat capul. Sfinţii Pamfil preotul şi Valent diaconul au suferit mucenicie pentru Hristos în anul 309.