Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie - Taine ale învierii sufletului din moartea spirituală

Anul 2014 a fost proclamat de Sfân­tul Sinod al Bi­se­ricii Ortodoxe Ro­mâ­ne drept Anul omagial euha­ristic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), precum şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, consemnând astfel împlinirea a 300 de ani de la moartea lor martirică. Totodată, în cadrul hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la anul 2014, s-a decis ca tema Conferinţei pastoral-misionare semestriale de primăvară să fie consacrată Anului omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) în Patriarhia Română.

Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei se află, astfel, în centrul atenţiei noastre, atât sub aspect biblico-patristic, cât şi dogmatic-moral, liturgic şi pastoral. Însem­nă­tatea acestora pentru viaţa Bi­sericii în general şi viaţa fiecărui creştin în parte este una deosebită, deoarece, prin Sfânta Taină a Spovedaniei, ne măr­turi­sim păcatele şi primim ier­tarea lor, iar prin hrănirea cu Sfânta Taină a Euharistiei, „Pâinea vieţii schimbă, preface şi umple de viaţă pe cel ce se împăr­tăşeşte“, după cum spune Sfântul Nicolae Cabasila1.

În Sfânta Scriptură, pocăinţa sau mărturisirea păcatelor este o lucrare de înnoire a vieţii spiri­tuale, exemple bine cunoscute de pocăinţă din Vechiul Tes­ta­ment fiind pocăinţa regelui Da­vid şi a regelui Manase, iar în Noul Testament, Mântuitorul Iisus Hristos, Luminătorul şi Vinde­cătorul sufletelor, pri­meşte cu milostivire pocăinţa sin­ceră a tuturor celor care îşi re­cunosc păcatele, zicând: „Mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte“ (Luca 15, 7). Exemple de pocăinţă şi de pri­mire a iertării păcatelor sunt mai ales femeia desfrânată, care I-a uns picioarele cu mir şi le-a şters cu părul capului ei (cf. Luca 7, 36-50), sau iertarea păcatelor dată slăbănogului din Caper­naum (cf. Marcu 2, 2-12), sau a tâlharului de pe cruce (cf. Luca 23, 42). De altfel, la începutul misiunii Sale de propovăduire a Evangheliei mântuirii, Domnul Iisus Hristos cheamă oamenii la pocăinţă, zicând: „Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia ceru­rilor!“ (Matei  4, 17). Astfel, El arată în mod clar importanţa recunoaşterii păcatelor săvârşite de fiecare om şi căutarea iertării şi izbăvirii de acestea prin Sfânta Taină a Mărturisirii şi iertării păcatelor. După În­vierea Sa din morţi, Domnul Hristos Se arată ucenicilor Săi şi le spune: „Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute“ (Ioan 20, 23), dăruindu-le astfel ha­rul ier­tător, vindecător şi mân­tuitor al Duhului Sfânt, ca să îi ajute şi să îi călăuzească în lucrarea lor sfântă de curăţire de păcate şi de creştere du­hov­ni­cească a oamenilor, spre a do­bân­­di mântuirea şi viaţa veşnică.

În ceea ce priveşte Sfânta Taină a Euharistiei, aceasta este prefigurată adesea în Ve­chiul Testament, ca de pildă jertfa de pâine şi vin a lui Mel­chisedec (cf. Facere 14, 8), mielul pascal (cf. Ieşirea 12, 1-13), mana din pustie (cf. Ieşirea 16, 4) şi jertfa lui Moise (cf. Ieşirea 24, 8-11). În Noul Testa­ment, vor­bind despre Taina Împăr­tă­şirii cu El, Domnul Iisus Hristos le spune direct ucenicilor Săi: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mă­nâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci trupul Meu este adevărată mâncare, iar sân­gele Meu, ade­vărată bău­tură. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine. Aceasta este Pâinea Care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această Pâine va trăi în veac“ (Ioan 6, 53-58). Prin momentul solemn al Cinei de Taină, săvârşită înainte de Pătimirea Sa cea mântuitoare şi de În­vie­rea Sa cea preaslăvită, Hristos Domnul a instituit Sfânta Euharistie (cf. Matei  26, 26-28), oferind astfel modalitatea hră­nirii permanente a creştinilor cu Trupul şi Sângele Său, pentru a se împărtăşi de viaţa Lui divino-umană veşnică. Aşa cum observă în acest sens părintele Dumitru Stăniloae: „Cei făcuţi de Dumnezeu nu pot avea viaţa şi nu pot spori în ea decât din El, ca sursă a vieţii. De aceea, Dumnezeu îi naşte din nou (prin Botez, n.n.). Dar Dum­nezeu nu-i poate lăsa pe cei năs­cuţi din El fără să-i hrănească cu viaţa din Sine. Dacă unele mame, după ce au născut un copil, îl dau altei femei să-l alăpteze din trupul lor, căci în definitiv sângele lor nu este mai bun ca al acelora, Dumnezeu, după ce a constatat că oamenii nu pot dura etern fără viaţa din El, îi hrăneşte El însuşi cu viaţa Sa, pentru ca să sporească în viaţă şi să rămână etern în ea“2.

În lumea profund secula­rizată a zilelor noastre, Sfânta Taină a Spovedaniei şi Sfânta Taină a Împărtăşaniei nu mai sunt trăite intens ca izvoare de lumină şi viaţă veşnică, iar acest fapt se datorează, în special, îndepărtării omului contemporan de valorile credinţei, ale rugăciunii şi ale lucrării faptelor bune ca expresii ale unirii tot mai intense a omului cu Dum­nezeu. În acest sens, părintele Alexander Schme­mann spune: „Atunci când vedem lu­mea ca un scop în sine, totul capătă o va­loare în sine şi, prin urmare, pierde orice valoare, pentru că doar în Dumnezeu se găseşte înţelesul (valoarea) a toate, şi lumea este plină de sens doar atunci când ea este «sacrament» al prezenţei lui Dum­nezeu (în ea). Lucrurile tratate doar ca lucruri în sine se distrug pe ele însele, pentru că doar în Dumnezeu au ele viaţă“3.

Prin Sfintele Taine ale Spo­vedaniei şi Împărtăşaniei ne apropiem de Hristos şi învăţăm să trăim şi să creştem duhov­niceşte întru El, deoarece, aşa cum spune Sfântul Nicolae Ca­ba­sila: „legătura cu Hristos este adevărata noastră viaţă, căci ajungem să fim «mădulare» şi fii ai Lui împărtăşindu-ne din Trupul, din Sângele şi Duhul Său. Ea ne leagă viaţa de Dum­nezeu mai strâns decât ar reuşi doar strădaniile noastre, ba chiar mai strâns decât ceea ce avem din însăşi firea noastră, fiindcă Hristos este mai înrudit cu noi decât sunt chiar părinţii noştri trupeşti“ 4.

De fapt, când ne împărtăşim cu Sfânta Euharistie, viaţa sfântă a lui Hristos Cel răstignit şi înviat sfinţeşte viaţa noastră, dăruindu-i arvuna învierii şi îndreptând-o spre viaţa cerească şi fericirea veşnică din Împă­răţia Preasfintei Treimi, care este „dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt“ - după cum spune Sfântul Apostol Pavel (Romani 14, 17).

De aceea, Sfânta Euharistie este izvor de sănătate şi sfinţire, de pace şi bucurie, dar şi izvor de iubire jertfelnică şi de putere spirituală, ca ajutor pentru a lupta împotriva patimilor egoiste, a duhurilor rele, a nedrep­tăţilor şi a necazurilor din lume.

Însă, pentru a simţi puterea spirituală a Sfintei Liturghii Euharistice, este nevoie de pre­gă­tire corespunzătoare, de multă rugăciune şi de trezvie per­manentă duhovnicească, deoarece numai prin acestea se evită superficialitatea, rutina şi ritualismul formalist în raport cu Sfânta Împărtăşanie. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea credincioşilor că nu recomandă nici împărtăşirea deasă, nici împărtăşirea rară, ci împărtăşirea cu pregătire.

În Arhiepiscopia Bucu­reş­tilor, multiplele aspecte conţi­nute în tema Conferinţei pastoral-misionare de primăvară sunt aprofundate de şase părinţi slujitori ai Sfântului Altar şi dascăli de teologie. Refe­ratele pregătite de PC preot lector Gheorghe Holbea, „Spovedania ca Taină a Bi­se­ricii şi ca act de renaştere spiri­tuală“; PC preot profesor Ni­colae Moţoc, „Taina Spo­ve­da­niei sub aspect dogmatic-moral şi liturgic“; PC preot profesor Niculae Andrei, „Inovaţii şi încălcări ale nor­melor liturgice şi canonice pri­vind Taina Spo­vedaniei“; PC preot profesor Ionuţ Bărbulescu, „Taina Sfin­tei Împărtăşanii sub aspect li­turgic“; PC preot lector Aurel Mihai, „Sfânta Împăr­tă­şanie ca Taină, ca jertfă şi ca actuali­zare a Jertfei de pe Cruce“; PC preot asistent Silviu Tu­dose, „Ino­vaţii şi abateri de la nor­mele liturgice, canonice şi pas­to­­rale privind Taina Împăr­tă­şa­­niei“, constituie contribuţii im­portante care prezintă într-un mod exact învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă.

În acest sens, binecuvântăm deschiderea lucrărilor Confe­rinţei pastoral-misionare de primăvară din Ar­hiepiscopia Bucureştilor şi ne rugăm ca lucrarea călăuzitoare a Duhului Sfânt să lumineze pe toţi cei prezenţi, pentru a-i întări în lucrarea lor pastorală şi misionară de vestitori ai bucuriei pe care o aduce credincioşilor unirea lor cu Hristos prin Sfintele Taine ale Bisericii.

 

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Cuvânt la des­chiderea lucrărilor Con­ferinţei pas­toral-misionare de pri­mă­vară din Arhiepiscopia Bucu­reştilor, luni, 26 mai 2014.

 

Note:

1 ‑Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cap. IV, trad. pr. Teodor Bodogae, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 2009, p. 129.

2 ‑Pr. Dumitru StĂniloae, Teo­logia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Bucureşti, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucu­reşti, 2010, p. 97.

3 ‑Pr. Alexander Schmemann, Pen­tru viaţa lumii. Sfintele Taine şi Ortodoxia, Editura BA­SILICA, Bucureşti, 2012, p. 20.

4 ‑Sf. Nicolae Cabasila, op. cit., cap. IV, p. 145.