Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu. Între aceste flori duhovnicești ale obștii de la Pasărea, două se remarcă în chip deosebit, despărțite de aproape două veacuri, dar unite în aceeași dorință de viața virtuoasă: Sfânta Cuvioasă Filofteia, mama Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, trecută la cele veșnice în anul 1833, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, monahie care s-a nevoit ca pustnică în Munții Giumalău, din Bucovina, mutată la lăcașurile cerești în anul 2014, având vârsta de 44 de ani. Deși viețile celor două monahii s-au desfășurat în vremuri și împrejurări deosebite, una crescându-și copiii într-o casă boierească din București, în mahalaua Sfântului Visarion, cealaltă răbdând sărăcie lucie într-un sat bucovinean și apoi asprimea vieții pustnicești, în munți, amândouă au fost rânduite de pronia dumnezeiască să aibă metania lor și locul trecerii la Domnul în Mănăstirea Pasărea, desăvârșindu-se în ostenelile călugărești. Privind viețuirea lor în lumina celor trei mari daruri care le-au împodobit, lucrarea neîncetată a rugăciunii, iubirea smerită și darnică față de aproapele și harisma facerii de minuni, descoperim cu bucurie cum, în diferite moduri, Dumnezeu a lucrat în sufletele acestor maici, ajungând prin eforturile lor ascetice la măsura sfințeniei.
Crăciunul este sărbătoarea iubirii smerite şi darnice a păcii şi a bucuriei
În noaptea când S-a născut Pruncul Iisus într-o peșteră lângă Betleem, o ceată de îngeri cânta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2, 14). Cântarea aceasta ne arată că Naşterea Domnului Iisus Hristos uneşte cerul şi pământul, îngerii şi păstorii, slava lui Dumnezeu şi smerenia Copilului nevinovat, darurile scumpe ale magilor şi sărăcia Mamei-Fecioare.
Pruncul Iisus este Fiul veşnic al Tatălui ceresc, Care S-a născut ca om pe pământ, pentru ca pe oamenii muritori să-i înalțe la viaţa veşnică din ceruri (cf. Ioan 3, 16). Sărbătoarea Nașterii Domnului ne cheamă să-L preamărim pe Dumnezeu pentru darul sfânt al vieţii, să ne rugăm şi să lucrăm pentru pace pe pământ şi bunăvoire între oameni.
Cu prilejul sfintelor sărbători ale Nașterii Domnului, Anului Nou - 2025 și Botezului Domnului, vă adresăm tuturor părintești doriri de sănătate şi fericire, pace şi bucurie, dimpreună cu urarea: La mulţi ani!
† Daniel
Patriarhul României
Mesaj transmis cu prilejul sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou - 2025 și Botezului Domnului.
.jpg)
