Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul; Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare

Trecerea la Domnul a Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan se prăznuieşte în fiecare an la 26 septembrie. Astăzi cinstim numai pomenirea semnului minunat, care avea loc în fiecare an, în ziua de 8 mai, la Efes, unde era mormântul sfântului. Precum pe toţi cei plăcuţi ai Săi, Hristos i-a învrednicit de Împărăţia cerurilor şi veşnicelor bunătăţi, aşa şi locurile unde ei s-au nevoit şi s-au îngropat, Hristos le-a luminat cu minuni, arătându-le pline de daruri. Acolo, la mormântul Sfântului Ioan, cu puterea lui Hristos, ieşea o pulbere albă, ca un praf tămăduitor, pe care creştinii din acele locuri o numeau „mana”. Şi ungându-se cu acel praf, creştinii se tămăduiau de toate neputinţele şi patimile sufletelor şi trupurilor, slăvind pe Dumnezeu şi pe Ioan, Apostolul lui Hristos Iisus, Domnul nostru. Acest semn a avut loc până în anul în care Efesul a fost cotropit de necredincioşi. Biserica, în semn de mulţumire, a rânduit ca în această zi, precum şi în ziua de 26 septembrie, să preaslăvim cu laude şi cu cântări şi să preaslăvim pe acest Sfânt al lui Dumnezeu, Ioan Evanghelistul.