Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul; Sfântul Mucenic Neofit

Sfântul Maxim era din Constantinopol şi s-a născut pe la anul 580. De tânăr a fost rânduit într-o dregătorie împărătească, dar nu a rămas în aceasta multă vreme, pentru că împăratul Heraclie (610-641) a căzut în erezia monotelistă, aceea care spunea că Hristos nu a avut voinţă omenească. Maxim s-a călugărit atunci la Mănăstirea Hrisopole. A luptat împotriva ereziei monotelite, mărturisită de foarte mulţi laici şi clerici din vremea sa, mai ales după moartea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului (†638). Cutreiera imperiul şi îi îndemna pe creştini să lepede erezia. A reuşit să convingă episcopii să se adune într-un sinod la Roma, unde a fost osândită erezia monotelită. Pentru aceasta, împăratul a trimis oaste la Roma şi pe Martin, Episcopul Romei, l-a surghiunit în Crimeea, iar pe călugărul Maxim în Tracia. Sfântul Maxim a fost judecat şi surghiunit şi a doua oară, de data aceasta la Perberis, apoi i s-au tăiat limba şi mâna dreaptă, ca să nu mai poată mărturisi. S-a mutat la Domnul în anul 662, având peste 80 de ani. Astăzi pomenim şi pe Sfântul Mucenic Neofit, care a primit moarte mucenicească în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305).