Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului; Sfântul Mucenic Trofim

Sfântul Chiril (†386) era din părţile Ierusalimului şi avea 12 ani când se ţinea Sinodul de la Niceea, din anul 325. În tinereţe a slujit ca preot în biserica Învierii din Ierusalim şi tot aici a rostit vestitele Cateheze (Cuvântări) prin care îi pregătea pentru botez pe cei care doreau să se încreştineze, în fiecare an, la Paşti. Către anul 350, Sfântul Chiril a fost ales episcop al Sfintei Cetăţi. În anul următor, a avut loc arătarea semnului Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului, iar sfântul l-a înştiinţat amănunţit despre aceasta pe împăratul Constanţiu. Au început apoi zile grele pentru Biserica lui Hristos, iar împăraţii arieni Constanţiu şi Valens, împreună cu episcopii arieni, au reuşit să-l scoată de două ori din scaun pe Sfântul Chiril, apărătorul dogmelor apostoleşti. După mai bine de 16 ani de surghiun, spre sfârşitul vieţii, Sfântul Chiril s-a întors în episcopia sa. Păstorindu-şi cu dragoste turma sa şi lăsând Bisericii zestrea celor 24 de cateheze, precum şi pilda vieţii lui, a răposat întru fericire, după ce luase parte la Sinodul al II-lea Ecumenic din anul 381.