Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Mitropolitul Banatului; Sfântul Mare Mucenic Nichita; Sfântul Ierarh Visarion, Arhiepiscopul Larisei

Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (†1656), în cei trei ani (1650-1653) cât a fost Mitropolitul Banatului, s-a dovedit un bun păstor şi apărător al Ortodoxiei. Era tare în credinţă, înţelept la cuvânt, blând la inimă şi neadormit în rugăciune. A fost ales păstor al Bisericii Banatului, chiar dacă avea 80 de ani. Era vestit în ţările balcanice şi cinstit ca sfânt încă din viaţă. În anii de păstorire a făcut şi minuni, a alinat suferinţa unor credincioşi şi la rugăciunea sa cu lacrimi Dumnezeu a trimis ploaie să stingă focul ce cuprinsese partea de apus a Timişoarei. Darul facerii de minuni l-a primit în anii trăiţi în munţii din apropierea Mănăstirii Pantocrator din Muntele Athos. Datorită vieţii sale, Dumnezeu i-a dăruit sfinţenia. A intrat în monahism la 15 ani, iar de la vârsta de 20 de ani s-a nevoit în mănăstirile Pantocrator, Cutlumuş şi Vatoped din Muntele Athos şi în sihăstriile din jurul lor. A trăit între anii 1568 şi 1656, în ultimii trei retrăgându-se la Mănăstirea Partoş din judeţul Timiş.