Sfântul Ioan Rusul şi puterea credinţei

Data: 28 Mai 2011

Dragii mei, pe 27 mai este prăznuit Sfântul Ioan Rusul şi de aceea aş vrea ca în acest număr să vă povestesc puţin despre viaţa sa şi o mare minune săvârşită de el în timpul vieţii.

Sfântul Ioan s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. A participat la războiul din 1711, dus de ruşi împotriva turcilor. În timpul războiului a fost luat prizonier şi apoi a fost vândut unui ofiţer turc din oraşul Procopie, din Asia Mică.

Deşi stăpânul său se străduia mult ca toate slugile să fie de credinţă musulmană, Sfântul Ioan nu a vrut să se lepede de credinţa în Hristos şi a răbdat cu smerenie robia şi batjocurile. Într-o zi i-a spus stăpânului:

- Dacă mă laşi în credinţa mea, îţi voi îndeplini toate poruncile, dar dacă mă sileşti să-mi lepăd credinţa, mai degrabă poţi să-mi tai capul. Creştin m-am născut şi creştin voi muri.

Sfântul era rânduit să îngrijească vitele şi îşi petrecea nopţile în rugăciuni şi privegheri. Câteodată, noaptea, mergea la o biserică din apropiere şi se ruga mult în pridvorul acesteia. Tot aici mergea în fiecare săptămână şi se împărtăşea cu Sfintele Taine.

Văzând credinţa şi mărturisirea lui Ioan, Dumnezeu a înmuiat inima stăpânului său, acesta ajungând cu timpul să îl îndrăgească pe sfânt pentru blândeţea şi smerenia lui. Primind şi multă bogăţie, stăpânul a cunoscut de unde veniseră toate binecuvântările peste casa lui şi mărturisea aceasta tuturor.

Într-o vreme, stăpânul turc a hotărât să facă un pelerinaj în oraşul Mecca. La câteva zile după plecarea lui, soţia a pregătit o masă la care a invitat rudele şi prietenii soţului, spre a se ruga pentru buna întoarcere a acestuia. Printre mâncăruri se afla şi un pilaf care îi plăcea foarte mult turcului, iar stăpâna i-a zis lui Ioan:

- Cât de bucuros ar fi fost stăpânul tău dacă ar fi fost aici şi ar fi gustat din acest pilaf!

Atunci, Sfântul Ioan a cerut o farfurie cu pilaf spunând că o va trimite stăpânului său la Mecca. Toţi au râs, dar stăpâna a poruncit să i se dea o farfurie cu pilaf, gândind că vrea să o mănânce sau să o dea vreunui sărac.

Sfântul a luat farfuria şi, mergând în staul, a îngenuncheat şi s-a rugat din adâncul inimii. Cerând acest lucru cu smerenie şi neîndoindu-se deloc, Domnul l-a ascultat, iar farfuria a dispărut din faţa ochilor săi. Apoi, fericitul s-a întors la masă şi a spus că a trimis pilaful. Toţi invitaţii au râs de cuvintele sfântului.

Peste câteva zile, stăpânul s-a întors acasă, aducând cu sine şi farfuria de aramă, spre uimirea tuturor din casă. Apoi a povestit:

- În ziua în care aţi făcut ospăţul pentru întoarcerea mea, cu bine s-a petrecut un lucru nemaipomenit. Întorcându-mă seara în odaia mea pe care o lăsasem încuiată, am găsit această farfurie plină cu pilaf. Uitându-mă uimit la ea şi neînţelegând, am zărit cu şi mai mare uimire numele meu bătut pe marginea farfuriei, aşa cum avem pe toate vasele.

Cu toată nedumerirea mea, m-am aşezat şi am mâncat pilaful care era foarte gustos. Şi iată, am adus farfuria şi văd acum că este într-adevăr a noastră. Dar nu pot înţelege cum a ajuns tocmai la Mecca. Atunci toţi au fost cuprinşi de spaimă, iar soţia i-a povestit totul.

Vestea despre minunea Sfântului Ioan s-a răspândit repede şi nimeni nu mai îndrăznea să îl supere cu ceva.

La puţină vreme, sfântul s-a mutat la Domnul. Aceasta s-a petrecut în ziua de 27 mai, în anul 1730. Câţiva ani mai târziu, prin minune dumnezeiască, trupul său a fost descoperit întreg şi neputrezit, răspândind o minunată mireasmă. Sfântul Ioan Rusul săvârşeşte şi astăzi nenumărate minuni, dăruind tămăduire celor care vin şi i se închină cu credinţă.