Sfântul Mare Mucenic Areta; Sfinţii Mucenici Marcu, Sotirih şi Valentin

Sfântul Areta († 523) a fost un mare dregător creştin al cetăţii Negran din Etiopia, pe vremea când la Constantinopol domnea împăratul Iustin cel Bătrân (518-527), iar peste ţara Etiopiei era rege Elezbaan. Şi înflorea poporul etiopian sub stăpânirea lui. În acea vreme, în Arabia, pe care Sfânta Scriptură o numeşte Saba (3 Regi 10, 1), adică în Yemenul de astăzi, s-a ridicat un împărat pe nume Dunaan, care ţinea legea iudeilor şi era prigonitor al creştinilor. Deci, auzind regele Elezbaan că Dunaan a pornit prigoană asupra creştinilor, mâhnindu-se foarte tare a mers asupra lui cu război şi luptându-se l-a biruit pe acela punându-l să plătească bir. Dar, după o vreme, Dunaan a nesocotit înţelegerea făcută şi adunând mare oaste a ucis pe toţi ostaşii lăsaţi de Elezbaan pentru paza cetăţilor. Astfel, Dunaan s-a răzvrătit şi a asediat cetatea Negran, dar neputând s-o cucerească, le-a jurat creştinilor din ea să-i dea cetatea, că nu le va face nici un rău. Mai-marii cetăţii l-au crezut pe Dunaan şi au deschis porţile cetăţii, chiar dacă Areta, care era bătrân acum, se împotrivea. După ce a intrat în cetate, Dunaan şi-a călcat jurământul şi i-a omorât pe toţi creştinii pe care i-a aflat acolo. Printre ei a fost şi bătrânul Areta, care a luat moarte de mucenic prin sabie. Împreună cu el au fost omorâţi 340 de creştini.