Sfântul Mare Mucenic Dimitrie serbat într-unul din satele Dobrogei

Fiind situat la 13 km de satul Rahman și la 4 km de comuna Casimcea în județul Tulcea, satul Corugea impresionează prin frumusețea peisajului dobrogean, ce se deschide în fața ochilor oricărui călător care străbate aceste meleaguri de stepă ale țării. Așezarea sa pe malul stâng al pârâului ­Topolog la întâlnirea cu valea Mahomencea a făcut ca de-a lungul vremii satul să cunoască mai multe forme ale numelui său, Koruca-Kasim sau Koruca, toate traducându-se din limba tătară „sec” sau „fără apă”.

Prima atestare documentară a satului este în anul 1573 într-un defter otoman, ajungându-se ca mai târziu, în anul 1899, să fie ridicată prima școală românească, satul fiind locuit în totalitate de români. În zilele noastre, satul Corugea încă păstrează imaginea acelor vremuri înfloritoare, chiar dacă timpul a trecut, oamenii s-au schimbat, iar fenomenul migrației își face simțită prezența.

La venirea părintelui Dumitrel Cabanov în această localitate satul însuma 113 gospodării locuite, dintre care 70 de familii cu cel puțin doi membri. În mijlocul satului, pe șoseaua principală ce leagă satul de comuna Casimcea, se află o frumoasă biserică, având hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Aceasta impresionează prin statura sa, fiind o biserică bine proporționată, construită în stil bizantin, cu o turlă Pantocrator și o armonioasă îmbinare de cărămidă și praf de marmură. ­Biserica a fost ridicată între anii 1899 și 1905, conform pisaniei, în zilele Regelui Carol I, din contri­buția sătenilor și a unor ­binevoitori mireni mai înstăriți.

O viață după legea Bisericii

Pentru locuitorii din Corugea, biserica satului reprezintă un punct central atât din punct de vedere spațial, fiind în mijlocul localității, cât și duhovnicesc. Orice trecător care ar străbate satul ar putea fi plăcut impresionat să vadă oamenii cum trec prin fața sfântului lăcaș făcându-și semnul sfintei cruci, participând la slujbele bisericii, indiferent de vremea de afară. Corugeanul de astăzi este imaginea vie a ceea ce a fost românul de altădată, cel care își ghida viața după legea Bisericii. Chiar dacă acum comunitatea este mai mică, ea știe să fie alături de ceea ce o reprezintă, biserica și preotul. Putem să amintim și numele celor mai de seamă preoți ai satului, și anume Iancu Lazăr și Dumitru Oancea. Acești doi preoți au marcat existența comu­nității, unul prin profunzimea predicilor sale și a erudiției, iar celălalt prin implicarea sa în înfru­musețarea bisericii. Preacucernicul preot Dumitru Oancea a slujit în biserica satului timp de 38 de ani, de la hirotonia domniei sale și până în data de 10 noiembrie 2021, când a adormit întru Domnul.

Din data de 1 ianuarie 2022, ca preot paroh al acestei frumoase comunități a venit părintele Dumitrel Cabanov, reușind să aducă un suflu nou, tineresc acestei obști creștine. Tot în cadrul parohiei au început o serie de activități cu copiii satului, activități care își propun dezvoltarea armonioasă a celor mici, îmbinarea jocului cu învățăturile Bisericii și apropierea acestora de Sfintele Taine. În cadrul acestor acțiuni, ne bucurăm de sprijinul celor din comunitate, al apropiaților părintelui și al voluntarilor de ocazie. De anul acesta, Parohia Corugea și școala generală din sat au încheiat un parteneriat de colaborare în vederea organizării unor activități comune atât la marile momente ale anului, cât și în cadrul orelor de religie pe care părintele le susține.

Ocrotitorul bisericii își cheamă slujitorul

Toate au un rost și un ritm al lor, viața oamenilor de aici este altfel față de cea a celorlalți. Fiind gospodari, aceștia se ocupă cu creșterea animalelor și cu agricultura. Poate nu a fost întâmplător nici faptul că au ales ca sfânt ocrotitor al satului și al bisericii pe Sfântul Dimitrie. În jurul acestei mari sărbători au loc ultimele lucrări la câmp.

Părintele Dumitrel Cabanov și-a terminat studiile în anul 2019, fiind licențiat în Teologie la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din București. După terminarea studiilor a început să lucreze ca tranșator la o pescărie din Capitală. Lucrurile mergeau foarte bine din punct de vedere profesional și material. O întâlnise pe viitoarea soție și începuse pregătirile de nuntă. Toate decurgeau ca după un plan foarte bine stabilit, nemaigândindu-se la posibilitatea depunerii documentelor în vederea hirotoniei. Totul a decurs bine, dar parcă ceva nu se lega. Ceva parcă nu îl mai mulțumea, chiar dacă material toate erau bune. Sfătuit de duhovnic și de un alt prieten preot, a luat hotărârea să părăsească drumul ales și să revină la matca din care ieșise. „Dumnezeu a vrut ca să mă cheme la această sfântă slujire, deoarece parohia se afla vacantă încă din luna noiembrie 2021, când părintele Dumitru Oancea se mutase la Domnul. Din momentul în care am văzut satul, în a doua zi de Crăciun, nu am mai putut să rabd. Ceva din mine mă mâna către acest loc. Pe 28 decembrie am depus actele spre aprobare. Preasfințitul Visarion mi le-a aprobat și mi-a pus realitatea în față, spunându-mi că nu e ușor ceea ce cer. Deja nu mai aveam timp pentru a șovăi. Lucrul care m-a cutremurat și totodată m-a întărit în aceste luni de preoție și mai ales mi-a dat încredere să vin în această mică parohie a fost figura Sfântului Mare Mucenic Dimitrie pe care am văzut-o în icoana de pe fațada bisericii din sat. A fost prima imagine pe care am văzut-o în momentul în care am vrut să intru în sfântul lăcaș. Nu știam ce căutam, nu știam despre satul acesta nimic, totul era în ceață, dar Sfântul Dimitrie a luminat tot. Și oamenii satului au rămas surprinși de numele noului preot, Dumitru. Coincidență sau nu, Dumnezeu astfel a așezat lucrurile în viața mea, punându-l pe marele mucenic ca și călăuză pentru mine. Din acest moment existența mea a luat o altă traiectorie și am înțeles că în viață trebuie să ne lăsăm călăuziți de Dumnezeu și de sfinții Săi pentru a fi mereu pe calea cea bună.”

Amintiri despre hramurile de altădată

Maria Munteanu, o credincioasă din parohie, în vârstă de 72 de ani, poveștește despre hramurile de odinioară. „Înainte era multă lume în sat și nu exista familie care să nu se implice în pregătirea hramului. Multă vreme s-a făcut mâncarea la familia Damian, oameni gospodari, nu glumă. Fiecare duceam ce puteam, care dădea o oaie pentru pastramă, care aducea brânză pentru plăcinte, care aducea vin, altcineva aducea țuica pe care o serveam caldă la masă, altă familie cocea pâinea și tot așa. Masa o puneam în sala mare de la Căminul cultural, iar slujba o cântau părintele și cu dascălul ca două privighetori. Era frumos, bre, acum ne-am împuținat, copiii au plecat la oraș, bătrânii nu mai sunt, am rămas o mână de oameni, dar tot nu ne lăsăm mai prejos decât celelalte sate.”

La inițiativa părintelui a fost creată și o pagină de facebook unde se poate observa tot ce se întâmplă în parohie. Pentru a continua activitățile și a achiziționa o centrală pe lemne pentru încălzirea bisericii a fost deschis un cont pentru donații. Parohia „Sfântul Dumitru” Corugea, RO85RNCB0904167056920001.