Sfântul Proroc Avacum; Sfântul Mucenic Miropi; Sfântul Ierarh Solomon, Arhiepiscopul Efesului

Sfântul Proroc Avacum a prorocit căderea Ierusalimului, pustiirea Templului şi luarea poporului evreu în robia babilonică. El a prorocit şi întoarcerea poporului din Babilon, Naşterea Mân­tui­to­rului Iisus Hristos în iesle, înce­tarea Legii Vechi şi despre Împărăţia credinţei. Când Nabucodonosor, regele haldeilor, a cucerit cetatea Ierusalimului în anul 586 î.Hr., Avacum a fugit în pământul lui Ismail, în Na­ba­teea. După ce Nabucodonosor a părăsit Ierusalimul, s-a întors în ţara sa, arând pământul şi slu­jind secerătorii. Într-una din zilele în care se ducea cu mân­carea la secerători, s-a arătat îngerul Domnului care l-a dus în Babilon să-i dea mâncarea lui Daniel, care era în groapa cu lei. Cartea lui Avacum face parte din canonul scripturistic al Vechiului Testament şi cuprinde trei ca­pi­tole. Învăţătura lui este aceea că pronia lui Dumnezeu câr­mu­ieşte toate popoarele. Dum­ne­zeu este Împăratul ome­nirii şi pedepseşte popoarele, unele prin altele, dar le şi eliberează pe unele prin altele. Cel drept va trăi prin credinţa sa în Dumnezeu. Sfântul Proroc Avacum a murit cu doi ani înainte de întoarcerea iudeilor din robie, moaştele sale fiind aflate, în chip minunat, în anul 393 d.Hr.