Sfântul Proroc Daniel şi Sfinţii trei tineri Anania, Azaria şi Misail

Sfântul Proroc Daniel era din tribul lui David şi a fost dus de tânăr în robia babiloniană, împreună cu alţi tineri, la porunca regelui Nabu­codonosor II (605-562 î. Hr.). În Babilon s-a integrat, acumulând ştiinţele vremii, fapt pentru care a ajuns să ocupe funcţii importante la curtea regelui Babilonului. În acest timp, el nu a uitat de credinţa strămoşilor săi. Această credinţă l-a scăpat pe Daniel din gura leilor, în groapa cărora fusese aruncat. El a dat dovadă de multă înţelepciune în deciziile luate la dregătoria lui şi de aceea a fost respectat şi de către regii care i-au urmat lui Nabucodonosor, babilonieni sau persani. Astăzi pomenim şi pe sfinţii trei tineri, prieteni ai lui Daniel, pe numele lor babiloniene Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care au fost pârâţi regelui Nabucodonosor că nu se închină idolilor din acea ţară. Pentru aceasta ei au fost aruncaţi, ca pedeapsă, într-un cuptor de foc. Prin credinţa lor şi cu ajutorul lui Dumnezeu, cei trei tineri nu au păţit nimic, iar regele s-a încredinţat şi mai mult de fidelitatea lor, oferindu-le dregătorii mai înalte.