Sfinţii 7 tineri din Efes; Sfântul Mucenic Tatuil

Sfinții 7 tineri din Efes au trăit în perioada în care împăratul Deciu (249-251) a venit în Orient, în cetatea Efesului. Aflând că sunt mulți creștini aici, acesta a dat poruncă ca toți cei care nu aduc jertfe idolilor și statuii împăratului să fie supuși la chinuri în piața publică. Cei 7 tineri, care erau creștini și aveau dregătorii înalte, s-au opus poruncii împăratului, ascunzându-se într-o peșteră din muntele Ohlon. Ei trăiau cu puțină hrană, trimițându-l din când în când pe Iamvlih, cel mai tânăr dintre ei, să cumpere mâncare din cetate. Astfel a aflat împăratul, care a poruncit să fie astupată peștera cu pietre, murind cu toții. Peste două sute de ani, pe vremea împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450), în jurul anului 446, un căutător de pietre i-a trezit pe sfinți ca dintr-un somn. Trimițându-l din nou pe Iamvlih după hrană, cei din cetate au aflat de cei 7 sfinți. După ce au povestit cele întâmplate cu Deciu, au murit, dovedind prin această minune învierea cea de obște. (Diac. George Aniculoaie)