Sfinţii doctori fără de arginţi

Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 30 Ianuarie 2024

În Biserica Ortodoxă Română, 2024 este Anul comemorativ al tuturor Sfinţilor tămăduitori fără de arginţi între care îi regăsim şi pe Sfinţii doctori fără de arginți. Astăzi, Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte pe Sfinţii Mucenici doctori fără de arginți Chir şi Ioan, ceea ce este un bun prilej să vedem ce înţelegem prin cuvintele „doctori fără de arginţi”.

În calendarul bisericesc găsim această categorie de sfinţi care au fost medici şi s-au învrednicit prin viaţa lor curată să primească harul săvârşirii de minuni. Ei au practicat medicina fară a primi avantaje materiale. Sunt o categorie aparte de sfinţi făcători de minuni pe care poporul i-a numit „doctori fără de arginţi” şi despre care Biserica, prin cântările închinate cinstirii lor, mărturiseşte că sunt „doctori de Dumnezeu trimişi”, care îi izbăvesc pe oamenii aflaţi în suferinţă sufletească şi trupească de „viforul şi furtuna întristărilor” ce vin asupra noastră, „de durerile trupului, uşurând toată durerea sufletului, care vine de la cei văzuţi şi de la cei nevăzuţi”.

În acelaşi timp, Sfinţii doctori fără de arginţi sunt „izgonitori ai duhurilor celor necurate” şi „tă­măduitori ai neputinţelor, nu numai ale celor descoperite, ci şi ale celor ascunse”. Ei sunt „dum­nezeieşti doctori”, care, prin puterea harului Duhului Sfânt, „izvorăsc dumnezeieşti daruri tuturor celor ce se află în tot felul de boli”.

Sfinţii doctori fără de arginți au unit ştiinţa medicală cu rugăciunea şi s-au lăsat purtaţi de Bunul Dumnezeu în lucrarea lor de vindecare a oamenilor aflaţi în grele suferinţe aduse de feluritele boli ce afectează umanitatea. Citind sinaxarele închinate vieţii lor, descoperim vindecările minunate pe care le-a săvârşit Dumnezeu prin ei şi mai ales credinţa lor puternică şi trăirea lor autentic creştină. De aceea sunt numiţi în tropar „sfinţi doctori cei fără de arginţi şi de minuni făcători”.

Acatistul îi numeşte „doctori preaînţelepţi”, care „în dar” dau „sănătate celor ce sunt în boli”, pentru că sunt „preaslăviţi făcători de minuni”.

Pe ei noi îi rugăm să vindece „bolile noastre cele de multe feluri” şi să ceară pentru noi de la „Hristos Dumnezeu izbăvire de toate nevoile şi necazurile, iertare greşelilor noastre şi nădejdea cea bună a mântuirii veşnice”.