Sfinţii, mărturisitori şi apărători ai dreptei credinţe

În istoria creştinismului sfinţii au fost oamenii care au apărat dreapta credinţă, mărturisind-o chiar cu preţul vieţii. Ei sunt eroii credinţei, modele pentru noi în urmarea lui Hristos, reprezentând „Evanghelia împlinită de-a lungul veacurilor”.

Biserica Ortodoxă ne învață să-i cinstim pe sfinți, pentru că ei, prin viața lor, s-au învrednicit să primească de la Dumnezeu cununa sfințeniei. Sfinții sunt acei oameni care prin faptele bune pe care le-au făcut, dar și prin trăirea lor ascetică și morală s-au învrednicit ca după trecerea lor din lumea aceasta să fie prieteni și casnici ai lui Dumnezeu în Împărăția Sa cea nepieritoare.

Preasfânta Treime este prezentă permanent în viața Bisericii și-i poartă de grijă, făcând-o călăuza tuturor spre mântuire. Întreaga istorie creștină este plină de intervențiile minunate ale Proniei care arată că Dumnezeu nu părăsește niciodată Biserica. Pe parcursul istoriei, Preasfânta Treime a rânduit oameni cu viață sfântă care să mărturisească dreapta credință și să o apere.

Misiunea Bisericii în lume este mântuirea celor care prin Botez devin creştini. Dintre aceştia, printr-o viaţă plină de sfinţenie, unii devin modele pentru ceilalţi creştini, iar Biserica îi numără în rândul sfinţilor. Ea îi cinsteşte pe sfinţi din primele veacuri, pentru că ei sunt creştini care prin viaţa lor au bineplăcut lui Dumnezeu. Au ajuns la această cinste pentru că au urmat lui Hristos, mărturisind prin viaţa lor Evanghelia adusă lumii de El.

Lupta lor este una spirituală cu păcatul, spre desăvârşirea duhovnicească şi pentru apărarea Ortodoxiei. Sfinţii sunt exemple de urmare a lui Hristos şi de împlinire prin viaţa lor a cuvintelor Evangheliei. Ei sunt modele de trăire duhovnicească, de adevărată vieţuire creştină, care prin faptele lor aduc doxologie Preasfintei Treimi.

Cinstindu-i pe sfinți, ne inspirăm din trăirea și nevoințele lor, pentru că ei sunt modele de urmare a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea, dorim să-i imităm în dragostea lor jertfelnică față de Mântuitorul Iisus Hristos.

Sfinţii sunt oamenii ajunşi la desăvârşire prin viaţa lor plină de evlavie. Nici un neam creştin nu este lipsit de darul sfinţeniei. De aceea în spaţiul ortodox există zile dedicate sfinţilor unei naţiuni. În cei 2.000 de ani de creştinism, neamul românesc a fost binecuvântat de oameni care, prin viaţa lor închinată urmării lui Hristos, s-au învrednicit de darul sfinţeniei. Pe aceştia îi găsim însemnaţi cu albastru în calendarul bisericesc.

Din vieţile lor învăţăm cum să mergem pe calea mântuirii şi mai ales noi românii, ca neam creştin, avem în ei rugători adevăraţi înaintea lui Dumnzeu. Prin ei vedem cum în istorie Ortodoxia românească a fost una cu neamul nostru.

Cea mai mare cinstire se aduce Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, pe care Biserica o preacins­tește, după cum au hotărât Părinții de la Sinodul III Ecumenic de la Efes, din anul 431.

Despre cinstirea sfinților, hotărârile Sinodului VII Ecumenic de la Niceea din anul 787 ne învață: „Noi păzim cuvintele Domnului, cuvintele apostoleşti şi prorocești, prin care am învăţat să cinstim şi să preamărim mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe sfintele puteri îngereşti, pe apostoli, pe proroci, pe martirii cei măriţi, pe sfinţii părinţi purtători de Dumnezeu şi pe toţi bărbaţii cei sfinţi şi să cerem mijlocirea lor, pentru că ei ne pot face plăcuți lui Dumnezeu, Împăratul tuturor”.

În fiecare zi, Biserica ne oferă prin cinstirea sfinţilor modele de urmare a lui Hristos. Vieţile acestor eroi ai credinţei Sinaxarul ni le propune zilnic ca exemple de împlinire a Evangheliei iubirii aduse lumii de Domnul nostru Iisus Hristos.

Pentru fiecare dintre noi, creştinii, viaţa unui om sfânt este o plidă luminoasă, care ne călăuzeşte pe drumul desăvârşirii duhovniceşti către Împărăţia cerurilor. De aceea, citind zilnic vieţile lor, descoperim urcuşul ascetic, mărturisirea lor martirică, nevoinţele, răbdarea şi desăvârşirea duhovnicească la care au ajuns.

Cinstirea noastră faţă de sfinţi vine şi din faptul că ei sunt cei care se roagă pentru noi şi mijlocesc înaintea lui Dumnezeu. Noi cerem ajutorul sfinţilor pentru că sunt prietenii lui Dumnezeu, în faţa Căruia stau în Împărăţia cerurilor. Ei ne ajută în necazuri şi nevoi şi sunt pururea alături de noi atunci când le cerem ajutorul. Facem acest lucru pentru că ei, ca unii ce au fost oameni ca și noi, înțeleg slăbiciunea firii noastre și ne pot feri de păcate prin exemplul lor de urmare a lui Hristos și ne arată calea de urmat pentru a ajunge și noi la sfințenie.

Noi, creştinii de astăzi, trebuie să redescoperim scopul vieţii noastre, sfinţenia, urmând exemplul sfinţilor, care au avut-o ca ţintă a existenţei lor. Ajungând la sfinţenie, vom împlini cu toată fiinţa noastră Evanghelia predată nouă prin Sfinţii Apostoli de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.