„Signis et miraculis”

Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune în Evanghelia de la Ioan: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu nici un chip nu credeți” (Ioan 4, 48), iar despre Sfântul Arhidiacon Ștefan citim în Faptele Apostolilor că, fiind „plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor” (Faptele Apostolilor 6, 8). Sfântul Apostol Petru a citat pe Sfântul proroc Ioil, în predica sa din Duminica Rusaliilor, vorbind despre Pogorârea Duhului Sfânt: „Și minuni voi face sus în cer și semne, jos pe pământ” (Faptele Apostolilor 2, 19). Peste tot în Sfânta și dumnezeiasca Scriptură, semnele și minunile sunt nedespărțite; semnul fiind sâmburele minunii, iar minunea fiind nimbul semnului, arareori fiind mici deosebiri de nuanță între sensurile celor două cuvinte.

Psalmistul David spune că „Tu ești Dumnezeu, Carele faci minuni” (Psalmul 71, 19); Patriarhul Iov ne îndeamnă zicând: „Privește liniștit minunile lui Dumnezeu”; iar noi îndrăznim să spunem: Deslușește cu înțelepciune teologică semnele lui Dumnezeu. Fericitul Augustin ne învață: „Fără să ne mulțumim să-i admirăm suprafața (unei minuni), se cuvine să-i cercetăm adâncimea” (cf. Henri de Lubac, Revelația divină, Gutenberg, 2026, p. 112).

Noi trebuie să deslușim teologic între „semnul prorocului ­Iona” (Matei 12, 39; 16, 4) și „semnele vremurilor” (Matei 16, 3); între „semnul venirii Tale” (Matei 24, 3) și „semnul Fiului Omului” ce se va arăta pe cer (Matei 24, 30); între „semnele pe care le faci Tu”, după cum spune Nicodim (Ioan 3, 2) și „semnele unui apostol”, pe care corintenii le-au avut între ei (II Corinteni 12, 12); sau între „semnele Domnului Iisus pe trupul meu” (Galateni 6, 17) și „semnul în fiecare epistolă” (II Tesaloniceni 3, 17).

Semne şi minuni din Scripturi

Altceva este „semnul Dioscurilor” corabiei cu care a plecat Sfântul Apostol Pavel din Malta spre Roma (Faptele Apostolilor 28, 11) și altceva „semnul mare din cer” din viziunea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, despre Maica Domnului, învăluită în soare, cu luna sub picioare și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap (Apocalipsă 12, 1-2); și altceva este „semnul fiarei” (Apocalipsă 13, 16-17). Numărul 666 este un semn al fiarei antihristice, dar „Semnul Fiului Omului pe cer” (Matei 24, 30) va fi o minune înaintemergătoare Parusiei Domnului.

Ramura de măslin a porumbelului lui Noe de după potop a fost și este un semn; dar zborul porumbelului Duhului Sfânt de la Iordan a fost și este o minune. Cele zece plăgi din Egipt au fost semne și minuni înfricoșătoare, dar cele două table de piatră, primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai, cu cele zece porunci, au fost o minune. Des­păr­țirea și trecerea Mării Roșii și despărțirea și trecerea Iordanului au fost minuni, ca și apa izvorâtă din stâncă, mana pogorâtă din cer și soarele și luna oprite pe cer; dar funia roșie pogorâtă de la fereastra casei lui Rahab din Ierihon și omul care ducea un ulcior cu apă pe umeri, în Joia Cinei celei de Taină, au fost semne. Semn este aruncarea mantiei de către Sfântul proroc Ilie asupra lui Elisei și semn a fost smulgerea spicelor de către Sfinții Apostoli, în urma Mântuitorului; minuni au fost răpirea la cer în carul cel de foc și înmul­țirea pâinilor și Arătarea la Cina din Emaus. Semn profetic a fost șarpele de aramă atârnat pe stâlp, dar minune a fost stâlpul cel de foc care a condus poporul lui Israel patruzeci de ani în ­pus­tie. Minune a fost revelația dumnezeiască de pe drumul ­Damascului, dar semn a fost căderea solzilor de pe ochii lui Saul din Tars, prin punerea mâinilor de către Anania. Semn și Taină au reprezentat botezul Sfântului Apostol Pavel din Damasc, dar minune a fost răpirea lui la al treilea cer. Semn al celor șase zile ale Creației și al celor șase aripi ale serafimilor au fost cele șase vase de piatră din Cana Galileii, dar minune a fost prefacerea apei în vin de la Nuntă, ca și Prefacerea Pâinii și a Vinului în Trupul și Sângele lui Hristos, de la Cina cea de Taină.

„Șederea de-a dreapta Tatălui”

Semn este litera „tau” de pe fruntea celor aleși, din viziunea Sfântului proroc Iezechiel (9, 4), prefigurare a Sfintei Cruci, de la Sfânta Taină a Botezului și a Mir­ungerii și semn reprezintă întunericul de trei ceasuri și cutremurul de pământ de pe Golgota, de la Răstignirea Domnului, dar minune - Schimbarea la Față de pe Muntele Tabor, Învierea Domnului, Arătările Lui de după Înviere, Înălțarea la cer și Pogorârea Duhului Sfânt. Minune reprezintă Șederea Lui de-a dreapta Tatălui, A Doua Lui Venire și Învierea morților. Minune reprezintă Teofania de la Mamvri și Epifania de la Iordan și minune este revelația „Celui Vechi de zile”, ca și înfricoșă­toarea Judecată de Apoi. Semn al Bisericii este corabia lui Noe și semn al Sfinților Apostoli sunt cele douăsprezece pietre luate de Iosua din Iordan și cele din altarul Sfântului proroc Ilie de pe Carmel; dar minune este dărâmarea zidurilor Ierihonului; minune este pogorârea focului din cer peste jertfa de pe Carmel, ca și mai înainte, pogorârea focului din cer la sfințirea templului lui Solomon din Ierusalim. Semn este amestecarea limbilor la turnul Babel, dar minune este vorbirea în limbi noi la Cincizecime. Minune reprezintă vindecarea regelui Iezechia de boală și lungirea vieții lui cu încă cincisprezece ani, dar semn este darea soarelui înapoi cu zece trepte pe cadranul soarelui lui Ahaz (Isaia 38, 1-8). Semn este sfâ­șierea hainei prorocului Ahia în douăsprezece bucăți (III Regi 11, 30-32), înaintea lui Ieroboam, ca prefigurare a dezbinării regatului; și minune va fi refacerea unității neamului omenesc, prin Biserica lui Hristos, când va fi „o turmă și un Păstor” (Ioan 10, 16). Semn a fost uscarea smochinului neroditor din Evanghelie, dar minune au reprezentat înverzirea, înflorirea și rodirea toiagului lui Aaron, din pustie. Minune a fost Pogorârea Duhului Sfânt din cer, la Cincizecime; dar semne au fost și sunt „sânge, foc și fumegare de fum”, pe pământ, în istorie, în prezent și în viitor. Semne vor fi preschimbarea soarelui în întuneric și a lunii în sânge, dar minune preaslăvită va fi „Venirea zilei Domnului, cea mare și prea­strălucită”. „Și tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui” (cf. Faptele Apostolilor 2, 19-21).

Semn a fost pedepsirea cu foc din cer și cu pucioasă a Sodomei și a Gomorei (Facere 19, 24-25), ca și despicarea pământului și înghițirea de vii a răzvrătitorilor Core, Datan și Aviron în pustie (Numerii 16, 27-35) și minune va fi „răpirea în nori” a celor rămași vii, „ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea cu Domnul vom fi. De aceea, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte” (I Tesaloniceni 4, 17-18).