Slove frumos caligrafiate pe lespedea inimii unui ierarh
Când scrie despre ierarhii pe care i-a cunoscut personal sau din documente de arhivă, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcopul-vicar al Sfintei Arhiepiscopii a Bucureştilor, împlineşte cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
În două volume realizate cu măiestrie de ostenitorii Editurii „Cuvântul Vieţii” a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, tipărite pe o hârtie de calitate care ne aminteşte de ce ne este atât de drag cititul, ierarhul ilustrează chipuri de arhierei români şi străini de ieri şi de astăzi, ale căror nume le poartă în pomelnicul inimii, unii de-a stânga, împreună-lucrători în Biserica luptătoare, alţii (din ce în ce mai mulţi!) de-a dreapta, împreună-rugători din Biserica triumfătoare: „Unii m-au impresionat prin credinţa statornică şi deplina încredinţare în mâinile lui Dumnezeu, prin iubirea lor, adeseori fără margini, faţă de Părintele ceresc şi nădejdea neclintită în rânduiala Sa, alţii prin smerenia, blândeţea şi îndelunga-răbdare în încercări, prin frumuseţea lor interioară ori prin generozitate, alţii prin discernământul şi harismele de care s-au învrednicit, iar alţii prin curajul şi bărbăţia cu care au înfruntat potrivniciile” (Prolog, p. 5).
Dipticul ales de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul pentru cuprinsul celor două volume respectă buna rânduială bisericească a protiei liturgice, „în funcţie de treapta slujirii în Biserică şi de anul naşterii celor evocaţi. Este un principiu al istoriei care se cuvine a fi respectat”.
Unele medalioane au fost prilejuite de sărbătorirea unor momente jubiliare de către ierarhi, altele au apărut în volume omagiale sau comemorative. Pe unele ne-am bucurat să le găzduim ca articole de ziar în paginile cotidianului Patriarhiei Române, al cărui colaborator mai mult decât fidel ne este Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, de la primul număr din cetatea Iaşilor, acum 16 ani, până spre numărul 5.000, de care ne apropiem.
Primul volum se deschide în mod firesc cu fericitul întru adormire Miron Cristea, ierarhul Unirii şi primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, jubileu pe care îl vom serba peste patru ani, în 2025, la centenar. Pentru fiecare dintre ierarhii adormiţi, Episcopul Timotei găseşte o cheie în care să-i portretizeze. Din bogata activitate a Patriarhului Miron a ales firesc ctitoria Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan, pe care însuşi le-a administrat vremelnic şi le-a studiat temeinic într-o teză de doctorat. Patriarhul Nicodim Munteanu este un nume de rezonanţă pentru orice monah cu metania la Mănăstirea Neamţ. Pentru ocrotirea acordată Bisericii în general, dar şi monahismului în special, Patriarhul Justinian Marina se numără printre preocupările cărturăreşti ale ierarhului autor. Patriarhul Iustin Moisescu este portretizat atât ca înnoitor al Bisericii din Ţara Muşatinilor, cât şi ca om de carte şi model de demnitate în vremuri de prigoană. Cu Patriarhul Teoctist Arăpaşu se face trecerea de la oamenii din cărţi şi din poveştile altora la ierarhii pe care autorul i-a cunoscut şi de a căror apreciere s-a bucurat. Preafericitului Părinte Patriarh Daniel îi datorează Episcopul Timotei chemarea la cea mai frumoasă slujire în Biserică, de la diaconie până la arhierie, şi acest lucru se citeşte printre rândurile pe care cu recunoştinţă i le dedică.
Mitropoliţii, arhiepiscopii şi episcopii Bisericii Ortodoxe Române de ieri şi de azi se regăsesc în câteva pagini aşternute de ierarhul autor, de la bucureşteanul Ghenadie Petrescu (n. 1836) până la bucovineanul Damaschin Luchian (n. 1981). Cu fiecare microbiografie se scrie o nouă pagină din istoria Bisericii noastre, deoarece amintirile personale sunt în mare parte inedite.
Cel de-al doilea volum se încheie cu medalioane dedicate în special ierarhilor de limbă greacă - patriarhi, arhiepiscopi şi mitropoliţi -, pe care i-a cunoscut în timpul studiilor de la Atena, ca invitat în Bisericile Ortodoxe surori sau în momentele când aceştia au fost oaspeţi ai Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei la Iaşi sau ai actualului Patriarh al României aici, la Bucureşti. Astfel s-a bucurat să-l cunoască, în toamna anului 1995, în capitala Moldovei, pe Patriarhul Pavle al Serbiei, a cărui sfinţenie nimeni nu o tăgăduieşte.
Trebuie multă inimă să găseşti în biografia unor oameni atât de diferiţi acea lumină şi pecetea cu care fiecare a fost hărăzit de Duhul Sfânt. Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul reuşeşte, pe parcursul a aproape 700 de pagini, să scoată din sipetul inimii doar raze strălucitoare, privind cu ochi buni pentru a zări ceea ce este mai frumos într-un buchet de 72 de slujitori ai Domnului în treapta arhieriei, reprezentând „una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică” de pretutindeni.