„Slujind lui Dumnezeu în Catedrala patriarhală“

Un articol de: Pr. Dan Toader - 14 Feb 2014

Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei pune punct unei trude de mai mulţi ani prin scrierea şi publicarea unei cărţi de referinţă: „Slujind lui Dumnezeu în Catedrala patriarhală“, Editura Basilica, 2013. Este vorba nu doar de o trudă întinsă în timp, ci şi de o intensitate fierbinte, o călăuzire întru iubire şi jertfă, peste care au vegheat ocrotitor mâna Domnului şi aripa Îngerului.

În Prolog, autorul notează, cu modestie: „Paginile acestei cărţi se adaugă altora care au apărut în ultima vreme şi care încearcă să pună în lumină istoria Catedralei patriarhale din Bucureşti“. Dar, dincolo de modestie, ţinem să apreciem în mod cu totul deosebit ideea fundamentală a acestui demers, expusă simplu de autor: „În această lucrare se vorbeşte mai puţin despre istoria zidurilor şi mai mult despre slujitorii care au însufleţit-o în decursul vremii“. Pentru că, adăugăm noi, se spune că acela ce nu-şi cunoaşte trecutul nu merită să trăiască. Noi, cei de azi, suntem ceea ce suntem, nu doar prin ceea ce facem noi, ci şi prin ceea ce au făcut alţii pentru noi; adică înaintaşii noştri.

Părintele Timotei Aioanei tocmai asta face. Aduce în prim plan chipurile slujitorilor care au înălţat rugi şi au întreţinut continuu lumina credinţei strămoşeşti din candela sufletului românesc, „între ziduri încărcate de mărturii sfinte şi istorii zbuciumate“ - în ctitoria domnitorului Constantin Şerban Cantacuzino (1654-1658) şi a lui Radu Leon Voievod (1664-1669) - începând cu anul 1925, anul organizării Bisericii Ortodoxe Române ca Patriarhie, şi până astăzi.

Sunt evocaţi Patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu, Teoctist Arăpaşu, Daniel Ciobotea; episcopii-vicari - de la Platon Ciosu Ploieşteanul şi Tit Simedrea Târgovişteanul până la Varlaam Merticariu Ploieşteanul şi Varsanufie Gogescu Prahoveanul; eclesiarhii - de la Arhimandritul Filaret I. Jocu până la Arhimandritul Timotei Aioanei (autorul cărţii); numeroşi alţi părinţi, preoţi şi diaconi - care au slujit cu dăruire, competenţă şi smerenie în Catedrala patriarhală.

Prin această carte, părintele arhimandrit Timotei Aioanei ne cheamă la reflecţie şi recunoştinţă. Cartea este, deopotrivă, un document şi o mărturie, un omagiu celor care au slujit şi continuă să slujească la Altarul Catedralei patriarhale.

Valoroasă prin conţinut, expresivă prin stil, cartea aceasta este de o frumuseţe tulburătoare. Ne vine în minte o replică argheziană, care-l onorează şi pe părintele Timotei Aioanei: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris“. Tot Arghezi, într-una din poeziile sale de început - „Testament“ - are un vers cutremurător, legat de cartea pe care o lasă moştenire fiului şi, implicit, tuturor urmaşilor: „Robul a scris-o, domnul o citeşte“, adică noi toţi cu credinţă în Dumnezeu, cititorii care ne vom pleca emoţionaţi, cu recunoştinţă, peste paginile acestei cărţi a părintelui arhimandrit Timotei Aioanei.