Slujitorul lui Hristos

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 591 

„Spunea maica Laurenția despre acest mare duhovnic (protos. Vichentie Mălău) că reușea cu mult meșteșug să aducă la spovedanie pe maicile care se temeau de canon aspru. Cum vedea vreuna descurajată, chema la sine o soră și-i zicea:

– Ia mata untdelemnul și făina aceasta și le du la maica cutare, din partea mea, că este lipsită.

– Pentru ce faci aceasta, Părinte Vichentie, întreba maica Lauren­ția, doar are cu ce trăi?

– Ca să-i ridic moralul și să-i dau îndrăzneală duhovnicească.

După o zi sau două, când o întâlnea în biserică, o chema la sine și-i zicea:

– Maică, sfinția ta ești o călu­găriță bună. Ai venit la mănăstire de atâția ani, ai crescut ucenice, ai făcut ascultare, la biserică vii regulat, la strană cânți frumos. Nu trebuie să te descurajezi. Aceas­ta este lucrarea vrăj­mașului. Ai nădejde în mila lui Dumnezeu și vino pe la părintele. O să-ți citesc o rugăciune, o să te spovedesc și vei vedea pe urmă ce mulțumită te vei simți.

Așa câștiga părintele Vichentie sufletele tuturor.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)