Sora Sarah Kanza din Tanzania, la ITO 2016

În grupul tinerilor inimoşi şi foarte veseli ai Arhiepiscopiei Iaşilor, participanţi la Întâlnirea Tinerilor Ortodocşi din toată lumea (2016), am remarcat-o pe sora Sarah Kanza. Venită în România de patru luni de zile tocmai din îndepărtata Tanzanie, Africa de Est, tânăra de 24 de ani a fost impresionată de evenimentul la care a luat parte, mărturisind: „Pentru mine, a fost o minune să văd atâţia oameni tineri adunaţi în numele Ortodoxiei! Tinerii români trebuie să continue astfel de experienţe duhovniceşti, deoarece îi vor ajuta să fie mai puternici în credinţă”.

Îmbrăcată în negru, ca o soră de mănăstire, cu un rucsăcel alb în spate şi tricolor la gât, Sarah vorbea şi înţelegea binişor limba română. A învăţat graiul lui Eminescu în doar 4 luni. „În swahili, limba mea maternă, există cuvinte asemănătoare cu unele cuvinte româneşti, dar cu înţeles diferit. Spre exemplu, la «tata» se spune «baba» în swahili, care înseamnă altceva în limba dumneavoastră”, a spus tânăra, iar prietenii ieşeni cu care a fost în Bucureşti zilele trecute o ascultau cu mult interes. Aşa au aflat că „Maica Domnului” şi „Prea­sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi” sunt vorbele româneşti care îi alină cel mai mult inima Sarahei.

Modestă, cumpătată, comunicativă, inteligentă, fata ortodoxă din Africa a fost îndrăgită de toţi membrii grupului. Unii dintre ei au cunoscut-o pe Sarah în pelerinajul pedestru, din perioada 31 iulie–6 august, spre muntele Ceahlău, „când ne-a însoţit şi IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Preasfinţia Sa ne-a prezentat-o pe Sarah, ne-a zis că este din Tanzania, că a fost catolică la început, iar acum este ortodoxă, şi că doreşte să construiască în ţara ei o mănăstire ortodoxă. Cred că este o femeie puternică şi determinată. M-a impresionat faptul că a învăţat limba română atât de uşor. La început, am încercat să vorbesc cu ea în limba engleză, dar am văzut că înţelege bine limba română şi am început să vorbim în limba română. E foarte deschisă, se apropie foarte uşor de noi, parcă ar fi din ţara noastră. E fiica duhovnicească a părintelui protosinghel Nicodim Petre, deci soră cu noi, care suntem ucenicii părintelui”, a spus Oana Maria Huţanu, studentă la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

„A fost o minune să văd atâţia tineri adunaţi în numele Ortodoxiei“

Deşi este la început de drum în viaţă, Sarah are convingerea că monahismul se potriveşte cel mai bine structurii ei sufleteşti. Vorbeşte puţin şi cu folos: „Îmi doresc să fac totul pentru Dumnezeu, dacă El mă va ajuta.”

A descoperit Biserica Ortodoxă în urmă cu 7 ani, în satul de origine, când tatăl Gabriel şi mama Cornelia au hotărât să se boteze ortodox cu toţi cei 8 copii ai lor. „Tata a spus că e bine să fim cu toţii ortodocşi, deoarece simte că e mai multă iubire în această religie şi că aşa vom rămâne”, a mai spus sora Kanza.

În ţara sa natală, cu foarte multe nevoi materiale şi spirituale, în care trăiesc aproximativ 40 de milioane de locuitori, din punct de vedere religios, musulmanii sunt majoritari, iar ortodocşii ating cifra de 200.000.

Sora misionară a adăugat: „Am venit în ţara dumneavoastră să văd cum este viaţa monahală, pentru că există şi în Tanzania mulţi creştini ortodocşi iar dacă Dumnezeu ne va ajuta, îmi doresc să construim acolo o mănăstire de maici ca în România”.

Despre ţara care a primit-o cu bunătate şi înţelegere, Sarah spune că este „mama Ortodoxiei, un pământ sfânt”. Are evlavie deosebită pentru Maica Domnului, Sfânta Parascheva şi Sfânta Teodora de la Sihla. Când nu merge în pelerinaje la mănăstirile din ţară, cu binecuvântarea duhovnicului, protosinghelul Nicodim Petre, Sarah trăieşte în rânduiala obştii de monahii a Mănăstirii Copou din Iaşi.

Este bucuroasă că a participat la cea de-a treia ediţie a Întâlnirii Tinerilor Ortodocşi din toată lumea de la Bucureşti. A fost pentru prima dată în capitala ţării noastre, pentru prima dată pe plaiurile mioritice. Peste două luni, când se va întoarce pe continentul negru, sora Sarah Kanza va pleca cu amintiri greu de uitat: „Românii sunt oameni buni. Pentru mine, a fost o minune să văd atâţia tineri adunaţi în numele Ortodoxiei! Binecuvântarea pe care am primit-o de la Preafericitul Părinte Daniel este cea mai frumoasă amintire.”